Poetul gândind să plece la o țiitoare
(de Li Tai-Pe)
Să-ți pierzi în cântec tinerețea toată
Irosind vremea, pe-o zi ca asta luminată,
Numai ca să proslăvești strălucirea unui obraz ?
Dar până nu ți-ai dat de-a bine seama,
Te-a și ajuns al bătrâneților necaz.
Hei, ce ne pasă, doară
Ne desfătăm deplin în primăvară !
Cuvintele dragi anume pregătite pentru la despărțire
Ne încarcă mai tare sufletele cu mâhnire,
Încât silim să mințim veselire.
Nehotărâți ne perindăm
Ici-colo, fără țintă în plimbare,
În loc să ne tot minunăm
De prunul și de piersicul în floare
Și să sorbim cucernici o licoare-mbătătoare.
Când o cintează să cânte mai cutează,
Din neguri muntele se-nseninează.
Acum în amurg se lasă liniște desăvârșită,
Pădurea-i urgisită,
Stufăria pustiită,
Coliba părăsită,
Tinda pentru totdeuna zăvorâtă.
Traducere de Adrian Maniu
(de Li Tai-Pe)
Să-ți pierzi în cântec tinerețea toată
Irosind vremea, pe-o zi ca asta luminată,
Numai ca să proslăvești strălucirea unui obraz ?
Dar până nu ți-ai dat de-a bine seama,
Te-a și ajuns al bătrâneților necaz.
Hei, ce ne pasă, doară
Ne desfătăm deplin în primăvară !
Cuvintele dragi anume pregătite pentru la despărțire
Ne încarcă mai tare sufletele cu mâhnire,
Încât silim să mințim veselire.
Nehotărâți ne perindăm
Ici-colo, fără țintă în plimbare,
În loc să ne tot minunăm
De prunul și de piersicul în floare
Și să sorbim cucernici o licoare-mbătătoare.
Când o cintează să cânte mai cutează,
Din neguri muntele se-nseninează.
Acum în amurg se lasă liniște desăvârșită,
Pădurea-i urgisită,
Stufăria pustiită,
Coliba părăsită,
Tinda pentru totdeuna zăvorâtă.
Traducere de Adrian Maniu