Am rămas
(de V. Copilu Cheatră)
Vara se făcea tot mai subțire
Sub coborârea ta din strălucire
Și ai plecat cu inima plină
De curcubeie și lumină.
Eu încerc să mă mint, să-mi arăt
Că n-ai privit nici o clipă-ndărăt.
Am rămas să te caut, să te caut
Trist argonaut, trist argonaut
Printre coșmaruri și vise
Ca-ntro-o carte cu coperțile închise.
Din „Constelația Iuliei”
(de V. Copilu Cheatră)
Vara se făcea tot mai subțire
Sub coborârea ta din strălucire
Și ai plecat cu inima plină
De curcubeie și lumină.
Eu încerc să mă mint, să-mi arăt
Că n-ai privit nici o clipă-ndărăt.
Am rămas să te caut, să te caut
Trist argonaut, trist argonaut
Printre coșmaruri și vise
Ca-ntro-o carte cu coperțile închise.
Din „Constelația Iuliei”