Muntele
(de Marin Sorescu)
Țin locul unei pietre din pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut peste mine
Mașini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Și tot felul de picioare.
Am simțit soarele până la osii,
Și luna
Pe la miezul nopții.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Și importante
Am făcut bătături.
Și cu toate că-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Câteodată mă pomenesc urlând :
Circulați numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!
(de Marin Sorescu)
Țin locul unei pietre din pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut peste mine
Mașini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Și tot felul de picioare.
Am simțit soarele până la osii,
Și luna
Pe la miezul nopții.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Și importante
Am făcut bătături.
Și cu toate că-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Câteodată mă pomenesc urlând :
Circulați numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!