Sonet (Strada)
(de Alexandru Gherghel)
...Şi strada care doarme liniştită,
Înfăşurată-n șalul de zăpadă,
De când începe-ntîiul fulg să cadă,
Ca o bătrînă veșnic plictisită,
În anii tineri vrea să se revadă.
Se scutură de somn, și-n flori gătită
Apare, ca-n poveste, o ispită
în fața tuturor ce vor s-o vadă.
Şi-și pune toți oleandrii pe trotuare,
Şi-orchestrele cu cîntece la modă,
Şi dansuri noi de trupuri arse-n soare...
Dar pe cînd teii din a lor pagodă
Îi dau parfum şi-o binecuvintează,
Un dric de-a lungul ei înaintează !
(de Alexandru Gherghel)
...Şi strada care doarme liniştită,
Înfăşurată-n șalul de zăpadă,
De când începe-ntîiul fulg să cadă,
Ca o bătrînă veșnic plictisită,
În anii tineri vrea să se revadă.
Se scutură de somn, și-n flori gătită
Apare, ca-n poveste, o ispită
în fața tuturor ce vor s-o vadă.
Şi-și pune toți oleandrii pe trotuare,
Şi-orchestrele cu cîntece la modă,
Şi dansuri noi de trupuri arse-n soare...
Dar pe cînd teii din a lor pagodă
Îi dau parfum şi-o binecuvintează,
Un dric de-a lungul ei înaintează !