Pribegi ...
(de Alexandru Gherghel)
-
Țiganii trişti se duc mereu,
Dar unde merg nici ei nu ştiu...
Naintea lor e neclintit
Un larg pustiu.
Păgâni, dar blânzi, în suflet duc
Plăpânde flori melancolii
Culese tainic din amurg,
În pribegii.
În ochii galbeni ard scântei,
Ca licăriri de-un ideal
Pe care-l văd sub magic vis
în zări de-opal.
Țiganii trişti se duc mereu
În cânt de coarde tânguios...
Simbol în ei văd negrăit
De dureros!
(de Alexandru Gherghel)
-
Țiganii trişti se duc mereu,
Dar unde merg nici ei nu ştiu...
Naintea lor e neclintit
Un larg pustiu.
Păgâni, dar blânzi, în suflet duc
Plăpânde flori melancolii
Culese tainic din amurg,
În pribegii.
În ochii galbeni ard scântei,
Ca licăriri de-un ideal
Pe care-l văd sub magic vis
în zări de-opal.
Țiganii trişti se duc mereu
În cânt de coarde tânguios...
Simbol în ei văd negrăit
De dureros!