Peisaj vechiu
Ce vânăt cer, înalt îmi vine la fereastră!
Medievala seară cu platoşe şi cască
cu săbii şi tăişuri lucioase, de oțel,
mai scapără amnare pe turnuri de castel.
— Oglinzi împerecheate, cu negre-adânci chenare --
se împreună sera cu început de mare.
Pe trepte urcă drumuri, ca şerpii, spre oraş
şi scutieru 'nchide liturgicul lăcaş.
Aştept ca din dorinţa-mi în lacăte închisă
să iasă şi-astăseară iubita mea din vise
şi din cămara albă, cu albe catifele
să se descuie poarta cu spade 'ntre zăbrele.
Delfinii cu spinarea întoarsă ca o barcă
să mi-o aducă pură, ca un ecou de harfă
culcată peste ape în mii de şoapte albastre
şi noaptea cadenţată și vânturile caste!
De sus, din turnul negru, cu ochiuri de ciclop
adulmec depărtarea și valurile ’nnot.
Dar insulele goale plutesc ca nave sparte.
Pe mişcătoare ape doar poftele-mi deșarte
dansează 'n scurte flăcări şi 'n chiote barbare.
Un orologiu 'nseamnă sub vechile-i cleştare
întâiul ceas de veghe, trecut de miezul nopţii
și sună în cetate și 'n bronzul vechi al porţii.
Din codrii-aduce vântul un duh de fiare moarte.
Adastă drumuri albe, un călător, departe,
să-l amăgească 'n jocul vânatului de cerbi
şi să-i plesnească țeasta 'n poiene fără ierbi.
Dela ferestre 'nalte, ca din spre vechi hotare,
aştept ştiuta gură şi apa din ulcioare
stătută e, sălcie, coclită și amară;
de jar mi-e ochiul, geana şi pleoapele de ceară.
Din depărtări tăcute, culcate peste zare,
o stea în vânăt giulgiu se 'nalţă 'ncet din mare.
(Inedit).
Antologia poeților tineri
Ce vânăt cer, înalt îmi vine la fereastră!
Medievala seară cu platoşe şi cască
cu săbii şi tăişuri lucioase, de oțel,
mai scapără amnare pe turnuri de castel.
— Oglinzi împerecheate, cu negre-adânci chenare --
se împreună sera cu început de mare.
Pe trepte urcă drumuri, ca şerpii, spre oraş
şi scutieru 'nchide liturgicul lăcaş.
Aştept ca din dorinţa-mi în lacăte închisă
să iasă şi-astăseară iubita mea din vise
şi din cămara albă, cu albe catifele
să se descuie poarta cu spade 'ntre zăbrele.
Delfinii cu spinarea întoarsă ca o barcă
să mi-o aducă pură, ca un ecou de harfă
culcată peste ape în mii de şoapte albastre
şi noaptea cadenţată și vânturile caste!
De sus, din turnul negru, cu ochiuri de ciclop
adulmec depărtarea și valurile ’nnot.
Dar insulele goale plutesc ca nave sparte.
Pe mişcătoare ape doar poftele-mi deșarte
dansează 'n scurte flăcări şi 'n chiote barbare.
Un orologiu 'nseamnă sub vechile-i cleştare
întâiul ceas de veghe, trecut de miezul nopţii
și sună în cetate și 'n bronzul vechi al porţii.
Din codrii-aduce vântul un duh de fiare moarte.
Adastă drumuri albe, un călător, departe,
să-l amăgească 'n jocul vânatului de cerbi
şi să-i plesnească țeasta 'n poiene fără ierbi.
Dela ferestre 'nalte, ca din spre vechi hotare,
aştept ştiuta gură şi apa din ulcioare
stătută e, sălcie, coclită și amară;
de jar mi-e ochiul, geana şi pleoapele de ceară.
Din depărtări tăcute, culcate peste zare,
o stea în vânăt giulgiu se 'nalţă 'ncet din mare.
(Inedit).
Antologia poeților tineri