Melancolie
(de Alexandru Gherghel)
Cu părul de-aramă, cu fețele stinse,
Vin tristele zile de toamnă târzie,
Şi-n inima-mi soră cu lumea pustie
Ecoul apuselor doruri s-aprinse.
Căzute sunt frunze pe drumuri uitate
Simbolul atâtor ceasuri pierdute
Prin vaste și negre ruine tăcute,
Cu florile morții pe veci presărate !
Și singur sunt astăzi pe vechea cărare ;
În sufletu-mi plânge un glas al durerii,
Cu glasul de clopot în liniștea serii
Ce-şi varsă parfumul pe văi solitare…
(de Alexandru Gherghel)
Cu părul de-aramă, cu fețele stinse,
Vin tristele zile de toamnă târzie,
Şi-n inima-mi soră cu lumea pustie
Ecoul apuselor doruri s-aprinse.
Căzute sunt frunze pe drumuri uitate
Simbolul atâtor ceasuri pierdute
Prin vaste și negre ruine tăcute,
Cu florile morții pe veci presărate !
Și singur sunt astăzi pe vechea cărare ;
În sufletu-mi plânge un glas al durerii,
Cu glasul de clopot în liniștea serii
Ce-şi varsă parfumul pe văi solitare…