Mai ştii tu clipa
(de Eugen Frunză)
Mai ştii tu clipa ce mi-a fost vecie ?
Ti -am dat, râzând, o floare stacojie.
De ce râdeam ? De-atâţia fluturi poate..
De-atâta joc de mâini desferecate ?...
Ah, ameţit de lumea ce-am voit-o,
Mă risipeam în părul tău, iubito...
Atunci, sub merii albi, în dezmierdări,
M-am răcorit de arşiti şi-aşteptări,
Şi am pornit la drum cu o laută
Şi-o cupă a iubirii, nebăută...
Din Antologia poeziei simboliste româneşti
(de Eugen Frunză)
Mai ştii tu clipa ce mi-a fost vecie ?
Ti -am dat, râzând, o floare stacojie.
De ce râdeam ? De-atâţia fluturi poate..
De-atâta joc de mâini desferecate ?...
Ah, ameţit de lumea ce-am voit-o,
Mă risipeam în părul tău, iubito...
Atunci, sub merii albi, în dezmierdări,
M-am răcorit de arşiti şi-aşteptări,
Şi am pornit la drum cu o laută
Şi-o cupă a iubirii, nebăută...
Din Antologia poeziei simboliste româneşti