Din port
(de Alexandru Gherghel)
Din port priveam cum sute de corăbii
Se prind în depărtări, și largi, și-adânci,
Pe când în zarea din apus amurgul
Întârzia sfios ре solitare stânci.
Din port priveau alăturea de mine
Atâtea suflete ce rămăsese-n plâns,
Şi-n sufletu-mi simțeam atuncea însumi
Ce multe lacrime de dor s-au strâns !
Din port priveam cum sute de corăbii
Se depărtau încet spre infinit,
Pe când simțeam cum valul deznădejdei
Cuprinde-n noapte gândul meu smerit;
Căci în acele vise plutitoare
Ce dispăreau vedeam trecutul mort...
Din sute de corăbii ce plecară
Se vor întoarce oare câte-n port?
(de Alexandru Gherghel)
Din port priveam cum sute de corăbii
Se prind în depărtări, și largi, și-adânci,
Pe când în zarea din apus amurgul
Întârzia sfios ре solitare stânci.
Din port priveau alăturea de mine
Atâtea suflete ce rămăsese-n plâns,
Şi-n sufletu-mi simțeam atuncea însumi
Ce multe lacrime de dor s-au strâns !
Din port priveam cum sute de corăbii
Se depărtau încet spre infinit,
Pe când simțeam cum valul deznădejdei
Cuprinde-n noapte gândul meu smerit;
Căci în acele vise plutitoare
Ce dispăreau vedeam trecutul mort...
Din sute de corăbii ce plecară
Se vor întoarce oare câte-n port?