www.cerculpoetilor.net
Plumb Pastel Decor Amurg Lacustra Sonet Amurg de toamna Tablou de iarna In gradina Spre toamna Palind Amurg violet Decembre Negru Nevroza Moina Melancolie Rar Nervi de toamna Note de toamna Seara trista Oh, amurguri... Amurg de iarna Alean
Dormeau adinc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur in cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig --
Stam singur linga mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
Buciuma toamna
Agonic -- din fund --
Trec pasarele
Si tainic s-ascund.
Tārāie ploaia ...
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afara de stai
Te-nabusi de fum.
Departe, pe cāmp,
Cad corbii, domol;
Si ragete lungi
Ornesc din ocol.
Talangile, trist,
Tot suna dogi ...
Si tare-i tārziu,
Si n-am mai murit ...
Copacii albi, copacii negri
Stau goi īn parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.
Īn parc regretele plāng iar ...
Cu pene albe, pene negre
o pasare cu glas amar
Strabate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...
Īn parc fantomele apar ...
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...
Īn parc ninsoarea cade rar ...
Pe seara, la geamuri, un nour violet si de arama,
Pe drum, l-aceeasi ora, se tārāie un lant de fier,
Si coincidente aranjate pe-o trista gama --
Azi iar mi-i frica... si cred, si sper...
O zi fara anotimp si ordine militara,
Si prin vecini s-aud mici pregatiri de masa,
Īnsa produsele au īnceput sa dispara --
Si multi au plecat, si noapte se lasa.
Cu totii spun ca bine le-a facut
Sau ca un geniu se va naste --
Iat studiul creste cu tactul tacut...
O fiinta suprema, dintre noi, ne cunoaste.
De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si ma duce un gānd
Spre locuintele lacustre.
Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate ma izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri ma gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si ma duce-un gānd
Spre locuintele lacustre.
E-o noapte uda, grea, te-neci afara,
Prin ceata - obosite, rosii, fara zare -
Ard, afumate, triste felinare,
Ca īntr-o crāsma umeda murdara.
Prin mahalali mai neagra noaptea pare...
sivoaie-n case triste inundara -
s-auzi tusind o tuse-n sec, amara -
Prin ziduri vechi ce stau īn darāmare.
Ca Edgar Poe, ma reīntorc spre casa,
Ori ca Verlaine, topit de bautura -
si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.
Apoi, cu pasi de-o nostima masura,
Prin īntuneric bājbāiesc prin casa,
si cad, recad, si nu mai tac din gura.
Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe cāmp sinistre soapte trec pe vānt -
Departe plopii s-apleaca la pamānt
Īn larg balans lenevos, de guma.
Pustiu adānc... si-ncepe a-nnopta,
si-aud gemānd amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
Si gem, si plāng, si rād īn hi, īn ha...
Ninge grozav pe cāmp la abator
Si sānge cald se scruge pe canal ;
Plina-i zapada de sānge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...
E albul aprins de sānge īnchegat,
Si corbii se plimba prin sānge... si sug ;
Dar ceasu-i tārziu... īn zari corbii fug
Pe cāmp, la abator, s-a īnnoptat.
Ninge mereu īn zarea-nnoptata...
Si-acum cānd geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licarind.
-- Iubito, sunt eu la usa īnghetata...
Scārtāie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrāne, pe stresini de lemn,
si frunzele cad ca un sinistru semn
Īn linistea gradinii adormite.
O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor...
Pe cānd, discordant si īnfiorator,
Scārtaie toamna din crengi ostenite.
Pe drumuri delirānd,
Pe vreme de toamna,
Ma urmareste-un gānd
Ce ma īndeamna:
- Dispari mai curānd!
Īn casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
si-o chem ca sa vada cum ploua
Frunzisul, īn tārgul ploios.
Dar, iata, si-un mort evreiesc...
si ploua, e moina, noroi -
Īn murmure stranii semite
M-adaug si eu īn convoi.
si nimeni nu stie ce-i asta -
M-afund īntr-o crāsma sa scriu,
Sau rād si pornesc īnspre casa,
si-acolo ma-nchid ca-n sicriu.
si mereu delirānd,
Pe vreme de toamna,
M-adoarme un gānd
Ce ma īndeamna:
- Dispari mai curānd...
Sunt solitarul pustiilor piete
Cu tristele becuri cu pala lumina -
Cānd suna arama īn noaptea deplina,
Sunt solitarul pustiilor piete.
Tovaras mi-i rāsul hidos, si cu umbra
Ce sperie cāinii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovaras mi-i rāsul hidos, si cu umbra.
Sunt solitarul pustiilor piete
Cu jocuri de umbra ce dau nebunie;
Palind īn tacere si-n paralizie, -
Sunt solitarul pustiilor piete...
Amurg de toamna violet ...
Doi plopi, īn fund, apar īn siluete
-- Apostoli īn odajdii violete --
Orasul e tot violet.
Amurg de toamna violet ...
Pe drum e-o lume lenesa, cocheta;
Multimea toata pare violeta,
Orasul tot e violet.
Amurg de toamna violet ...
Din turn, pe cāmp, vad voievozi cu plete;
Strabunii trec īn pālcuri violete,
Orasul tot e violet.
Te uita cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste --
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.
Si mina fotoliul spre soba,
La horn sa ascult vijelia,
Sau zilele mele -- totuna --
As vrea sa le-nvat simfonia.
Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape; --
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga... zapada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; --
Te uita cum ninge decembre...
Nu ride... citeste inainte.
E ziua si ce intuneric...
Mai spune s-aduca si lampa --
Te uita, zapada-i cit gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.
Eu nu ma mai duc azi acasa...
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu ride... citeste inainte.
Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...
Vibrau scāntei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega -
Parfum de pene arse, si ploua...
Negru, numai noian de negru...
Afara ninge prapadind,
Iubita cānta la clavir, --
Si tārgul sta īntunecat,
De parca ninge-n cimitir.
Iubita cānta-un mars funebru,
iar eu nedumerit ma mir :
De ce sa cānte-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plānge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca īn delir...
Īn dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Si plāng si eu si tremurānd
Pe umeri pletele-i resfir...
Afara tārgul sta pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Si toamna, si iarna
Coboara-amindoua;
Si ploua, si ninge, --
Si ninge, si ploua.
Si noaptea se lasa
Murdara si goala;
Si galbeni trec bolnavi
Copii de la scoala.
Si-s umezi paretii,
Si-un frig ma cuprinde --
Cu cei din morminte
Un gānd ma deprinde...
Si toamna, si iarna
Coboara-amindoua;
Si ploua, si ninge, --
Si ninge, si ploua.
Ce chiot, ce vaiet īn toamna.
si codrul, salbatec vuieste -
Rasuna-n coclauri un bucium,
si doina mai jalnic porneste.
Asculta, tu, bine, iubito,
Nu plānge si nu-ti fie teama,
Asculta cum greu, din adāncuri,
Pamāntul la dānsul ne cheama...
Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe --
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...
Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie --
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atāt mai bine --
Si de-atita vreme,
Nu stie de mine,
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Va ramine voua --
Noaptea e tirzie,
Tremur, tremur, tremur...
Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-o sa ma mai cheme --
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...
Singur, singur, singur,
Vreme de betie --
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
E toamna, e fosnet, e somn...
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e plānset, e gol...
si-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze de vesnicul somn
Cad grele, udate.
Eu stau si ma duc, si ma-ntorc,
si-amantii profund ma-ntristeaza -
Īmi vine sa rād fara sens,
si-i frig, si bureaza.
In toamna violeta, compozitori celebri
Au aranjat un vast concert...
Pe galbene alei, poetii tristi declama lungi poeme --
E-o toamna, ca intotdeauna, cand totul geme,
Frumos si inert.
Pe strazi elegante, ca o parere,
Femeia moderna a trecut si revine ;
Tot haosul e-o veselie de eter.
Si, daca se zguduie orasul,
Si creierul ramane pierdut ;
Si, daca munca trosneste din brate, din piatra, din fier, --
Multime anonima se va avea in vedere
Tot, ce-mi trebuie sa am, pot sa cer.
Parfum... incendiu violet, si becurile-aprinse
Amurgul licareste pe-orasul de vitrine --
Pierdut, ma duc si eu, cu bratele invinse,
Plangand,
Si fredonand,
Gandindu-ma la mine.------------------------------------------------
Tacere... e toamna īn cetate...
Ploua... si numai ploaia da cuvānt -
E pace de plumb, e vānt si pe vānt
Grabite trec frunze liberate.
Deschide, da drumu-adorato,
Cu crengi si foi uscate am venit;
Īn tārg o fata trista a murit, -
si-au dus-o pe ploaie, si-au īngropat-o...
Da drumu, e toamna īn cetate -
Īntreg pamāntul pare un mormānt...
Ploua... si peste tārg, duse de vānt,
Grabite, trec frunze liberate.
Barbar, cānta femeia-aceea,
Tārziu, īn cafeneaua goala,
Barbar cānta, dar plin de jale, -
si-n jur era asa rascoala...
si-n zgomot monstru de timbale,
Barbar, cānta femeia-aceea.
Barbar, cānta femeia-aceea...
si noi eram o ceata trista -
Prin fumul de tigari, ca-n nouri,
Gāndeam la lumi ce nu exista...
si-n lungi, satanice ecouri
Barbar, cānta femeia aceea.
Barbar, cānta femeia-aceea,
si-n jur era asa rascoala...
si nici nu ne-am mai dus acasa,
si-am plāns cu fruntile pe masa,
Iar peste noi, īn sala goala -
Barbar, cānta femeia-aceea...
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plānsori de piculine...
Peste parcul parasit
Cad regrete
Si un negru croncanit...
Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna suna, agonie...
Vānt de gheata s-a pornit,
Iar sub crengile schelete, --
Hohot de smintit.
Nici o urma despre tine,
-- Vine, nu vine...
Oh, amurguri violete...
Amurg de iarna, sumbru, de metal,
Cāmpia alba - un imens rotund -
Vāslind, un corb īncet vine din fund,
Taind orizontul, diametral.
Copacii rari si ninsi par de cristal.
Chemari de disparitie ma sorb,
Pe cānd, tacut, se-ntoarce-acelasi corb,
Taind orizontul, diametral.
E-n zori, e frig de toamna,
si cāt cu ochii vezi
Se-ncolaceste fumul,
si-i pācla prin livezi.
Rasuna, trist, de glasuri,
Cāmpiile pustii, -
si pocnet lung, si chiot
Se-aude-n deal la vii.
C-un zmeu copii alearga,
Copil, ca ei, te vezi,
si plāngi... si-i frig de toamna...
si-i pācla prin livezi.
|
|
Cercul
Poetilor Disparuti www.cerculpoetilor.net |
|