În vadul apelor amare,
pe unde-i scris-a ta chemare,
plutaş vremelnic te cufundă,
culege clipele fugare
din fiecare undă
fecundă de avuţii stelare.
fă stemă de scumpeturi rare,
de-un jar nestins iluminate,
cu mâna ta ce totul poate
robită gestului credinţii
şi patimei ce nu s-abate.
Tresaltă chiuind, socoate
că-n tine-i culmea biruinţii
şi tu eşti fruntea peste gloate,
când stema, rodul suferinţii
şi-a trudei care afund străbate,
o dărui sfânt prinos fiinţii
preascumpe, mai pe sus de toate.

Din volumul „Ritual pentru tine” 

Fluid din filtru ce-mi strecoară
otravă dulce - o, nu clipi
mătasa genii, nu undi
noaptea-mi senină, aripa uşoară
de gene moi pe ochi coboară
şi stinge-a lor lumină.

abia văd nălucind în ei
vrăjiri de ape şi scântei
de-albastre adâncuri mă-nfioară:
mi se năzare’n umbra lor
tălăzuind ameţitor
nesaţ de sorb, hiola mării;
orbiş alunec dus afund
şi mă-ngenun şi mă cufund
în volbura pierzării.

Din volumul „Ritual pentru tine” 

Inima ta, ‘nchisoare
de pasăre, pe care
la piept am apăsat-o
în clipa de ’mbătare,
simţeam că ’n pulsu-i tare
e gata de ‘ncetare
şi molcom am lăsat-o
blajin de cumpătare
pentru tine, adorato.

fierbintea-mi năzuire
mi s’a-ncropit în milă
cetind ca într-o filă
de candidă sibilă
a ta desvăluire
în faţa de copilă
eteric de subţire
şi fină şi fragilă,
c-un înger în privire,
cu-o lacrimă ’n pupilă.

Din volumul „Ritual pentru tine”

Esenţă de ‘ntremare
de sus coboară harul,
solia clipei rare.
nu mai suim calvarul
de zile funerare;
desotrăvit i-amarul
de lungă nendurare,
spre tine vin cu darul,
potirul de-alinare.
s-a luminat hotarul
de binecuvântare;
eu preot, tu sanctuarul –
răsună acum cântare
de slavă, tot troparul
e smirnă de-adorare.

Din volumul „Ritual pentru tine” 

Tantalic auzu-mi setos
ascultă cum tot se distilă
în urna lui molcom duios
răsunet, un şipot mieros
din buzele-ţi, faguri de milă.

sting torţile-mi, prejmetu-i orb
şi-n crug ca de noapte deplină
ce-o ‘mpăcură sboruri de corb,
filtrată în porii mei sorb
a gloriei tale lumină.

mă ’nsingur supus numai ţie
şi urma-ţi sărut aiurind.
ca schimnicul în sihăstrie
suprema’nsorire zărind,
cum înger aş sta îngenunchind
cu suflet pios o vecie
în vis să te ador, să curprind
nestinsa din mine avuţie!

Din volumul „Ritual pentru tine” 

O, vis de piatră unde va domni
strănoapte! o, jalea-mi grea
de-a nu mai fi,
când ochi-mi n-or mai spicui
nici urmă din lumina ta,
auzul nu-mi va descânta
nici pasul tău nici struna
şi ’n mine nu vei cuvânta
nimic pe totdeauna!

cum tot ce sânt
înspulberat de vânt
şi de pământ,
să nu mai fiu cu tine una!
seraf de avânt
să nu-mi iau sbor
spre-altarul sfânt
de mistic dor, 
să nu te-ador,
să nu te cânt,
fie totul un mormânt –
şi soarele şi luna!

şi din afund de cer,
unde-mi străluci,
tu făclier, tu giuvaier
de gând-mister,
tu numai una
şi cea mai scumpă ’ntre năluci,
în care cred, în care sper,
cu mine spulber să te duci
pe totdeauna!

Din volumul „Ritual pentru tine" 

De când tăcută’n mine
iubirea-mi port, îmi pare
că duc o urnă ’n care
culeg avut din scrine
de pe uscat, din mare,
din flori diamantine
ce ard în largi vitrine
din visterii stelare,
şi perle şi rubine,
cele mai rari, mai fine,
mai scumpe ’ntre odoare.

mă simt bogat şi mare,
dar tremur de oricine
şi mai ales de tine,
calău de vieţi, tâlhare
ce-mi smulgi fără ’ndurare
chiar visul meu de bine.

Din volumul „Ritual pentru tine” 

Singură ’n dumbravă
din beţii de floare
patimă bolnavă
pirue suavă
o privighetoare;

cristalin de clară
undă, tril din mine,
lamură de rară
lacrimă de pară,
cântec pentru tine!

Din volumul „Ritual pentru tine” 

Străluminat al meu
pământesc ideal,
tu pur ca un cristal,
duh din aştri, dumnezeu
în plămadă de lut greu
înflorit lilial,

sorb efluviul vital
ca din moscul de santal
din porii tăi şi cresc
în mine triumfal,
tot mai ceresc
şi imaterial.

Din volumul „Ritual pentru tine” 

Iubirea asta gravă
sfârşită ’n tragedie – 
întâi e vânt ce-adie
prin frunze, jucărie
ce stărue ’n zăbavă
de muzică suavă,
perfid prelinsă ’n fie – 
ce ton se tot îmbie
delicii de otravă
şi încurând bolnavă
se ’ncuibă ’n firea sclavă
şi creşte ’n goană vie
de vifor, frenezie
ce urcă până ’n slavă,
ca un ţâşnit de lavă...

Din volumul „Ritual pentru tine – Umbra luminii”