Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


Sadâc Fatma (... - ...)

autumnală
dincoace
târziul
de când exilată sunt
salcâmi în floare
a voastră sunt
antirăzboinic
cântec simplu
inscripție pe un sărut
a trecut până și ziua de mâine
m-am făcut fluture
uite, se naște un copil



         autumnală

toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi umbla-n curând
fără suferințe, fără idealuri,
fără amintire, fără trup și gând;

îmi nechează roșu vântul sub ferestre;
cine știe, poate o să-i urc în șa -
pruncului lăsându-i doar un vers de zestre
ca să-și poată-ntr-însa sufletu-nfășa,

toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând -
moară subterană pe-mpietrite valuri
unde veșnicia îmi păstrează rând.

La inceputul paginii


         dincoace

rătăceam aromă blândă într-un cer de mere coapte
în poemele nescrise stăruind să mai rămân
ca ecoul prin pădure ca sărutul printre șoapte
veșnicindu-ne ca floarea în căpițele de fân;

toamna galopa pe dealuri și-avea coama ruginie
luminau gutuii lunii auriu până departe
zdrumicată-n mii de lacrimi noaptea-ntârzia în vie
veșnicindu-ne dincoace de durere și de moarte.

La inceputul paginii


         târziul

târziul se cațără-n noapte
pe geamuri cu ghearele roase
voi fi desfrunzită de șoapte
simt toamna intrându-mi în oase

târziul pe-un țărm de nisip
îmi gâtuie bietele urme
voi fi tâlhărită de chip
simt iarna intrându-mi în turme

târziul pe rana iubirii
ma-nvață să picur tăcere
mă-nvăluie-n legile firii
străine de orice durere

La inceputul paginii


         de când exilată sunt

de când exilată sunt
pe tărâmul tău cuvânt
am uitat lumina lor
și-n iubire mă strecor
și-mi țin zilele în mâini
rumene ca niște pâini
și-mi țin nopțile sub pleoape
tremurând ca niște ape
pe un țărm de ametist
și exist exist exist

La inceputul paginii


         salcâmi în floare

salcâmi în floare molcom se prăvălesc spre soare
iar eu un strop de rouă-n hoinarul anotimp
mă mistuiesc pe ruguri de grâu aromitoare
prefigurând o clipă al pâinii coapte nimb;

albinele-și poartă pădurea lor sonoră
prin aerul de-aleanuri adânc aromitor;
simt sufletul intrându-mi în roi ca într-o horă
spre a-și uita o clipă destinul trecător;

salcâmii-n floare tainic c-un cânt m-au logodit
și-nmiresmați mireasă le nuntă azi m-adună
și îmi urează dulce pătrunderea în mit
și mă sărută tandri și-alunecă spre lună!

La inceputul paginii


         a voastră sunt

a voastră sunt și ieri și azi și mâine
spice-aromind a liniște și-a pâine,
chiar și atunci când mă zăriți aieve
intrând în ritm nestăvilit de seve

a voastră sunt secunde-nmiresmate
de roua trudei dulci pentru cetate
chiar și atunci când zorile tristeții
devoră mânzul alb al dimineții

La inceputul paginii


         antirăzboinic

cam și cum ruinele ar putea
fi vesele
ca și cum planeta
ar tânji după-un gol de planetă
ca și cum am citi în ziar
„cedez boabă de rouă din potirul de mac
contra unei urme
de cianură din sărutul fatal”
ca și cum poezia aceasta
scrisă ar fi pe cenușa dezmățului,
epilog nunții androizilor când
poetului i s-a terminat
cota de tropi hărăziți
pentru veacul în curs,
când se aprobă divorțul
dintre retină și verdele crud-aromat,
dintre auz și văzduhul livezii frumos trilurat,
dintre dimineața cu soarele
mijind căpșuniu pe un cer voroneț
și bucuria intrării-n tumultul orașului tânăr,
o echilibru acut necesar
în numele căruia
cer răspicat
în clipa aceasta adânc verticală
supremul recurs;
rațiunea există, pământul
hamal nuclearei nevroze
cu fața pândită de plăgi virtual... hiroșime
mai poate, e musai să fie salvat!

La inceputul paginii


         cântec simplu

să se întoarcă iarăși anii
așa cum trec prin colb țiganii

ci suntem goi pân-la țărână
și șoaptele coboară-n flori -
pe zare trece o fântână
ce face semne la cocori

La inceputul paginii


         inscripție pe un sărut

trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei șoapte
să mă vindece de noapte
și să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
și la vad de lună seacă
gândul roșu să mă treacă

La inceputul paginii


         a trecut până și ziua de mâine

a trecut și ziua de mâine
un gol e acolo unde zâmbește o stea
aș fi putut să te caut prin ea
cum cauți lanul de grâu în aroma de pâine;

e târziu, un târziu vertical și mai preget
să te conturez aburos dintr-un murmur de flaut
de-acum pesemne n-o să te mai caut
decât în sângele pe care trandafirul mi-l soarbe din deget;

dar a trecut și ziua de mâine
nu mă-ntreb pe unde vei mai fi umblând
sânge al meu vagabond ca un gând
până ieri credincios ca un câine!

La inceputul paginii


         m-am făcut fluture

Ca să nu-mi uit cuvintele
m-am apropiat de flori
m-am făcut fluture
să-nalț iubirea
dincolo de iubiri
am deschis ferestrele
să intre primăvara
inima mi-am agățat-o
de o petală
să nu mă doară
niciodată
să nu mă doară

La inceputul paginii


         uite, se naște un copil

uite, se naște un copil
cuvintele nu mai au putere, trec
unele între altele ca un curent magic
părinții-nchid ochii să contemple
nu prea au timp, trudesc și
măsoară brâul nopții -
arbori ai veșniciei
uite, vezi, se naște un copil
cuvintele se aștern spre lehuze mame
iată umbra lor - o nesfârșită dragoste
faceți loc spre neliniști gândului
cu hotare de lumină...

Poezii culese din Sadâc Fatma, „Cântec pentru surâsul păpădiei”, 
Editura Litera, București, 1988
La inceputul paginii