Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


Jon Oskar (1921 - ...; biografie)

Poemul și lumea
Libertatea
Noaptea pe umerii noștri
Primăvară
Femeia
Întreb, aud...



         Poemul și lumea

Poți să-mi culegi poemul și să-l duci
iubitei tale, care nu știe decât c-ar putea spune
te iubesc; și puteți râde împreună
de poemul meu și să spuneți: O, e ciudat,
o, ciudat mai e acest poem despre libertate,
și ciudate-s aceste cuvinte care-au liberat
mâinile, piepturile și limbile noastre
și ne duc spre îmbrățișare, e ciudat
să fii liber și să iubești cu minți pline de bucurie,
cu căldura visului acestui poet care și-a aruncat
simțămintele sale în vântul noptii,
o, ciudată-i această odă adusă minunii
și-acest poem despre noi doi care-am găsit
crini roșii și trandafiri albi în mâinile 
vântului de noapte ca să îmbine o coroană-nflorată
în jurul amândorura. Poți să-mi culegi poemul
și să-l iei de aici; eu nu-l cunosc.

Traducere de Petre Stoica

La inceputul paginii


         Libertatea

Mulți ani de-a rândul m-am gândit la libertate
căci eu voiam să-ți spun:
asta ți-am dăruit.
Mulți ani de-a rândul m-am gândit la libertate
căci voiam să-ți spun:
asta ți-am dăruit.

Mulți ani de-a rândul am văzut mâinile tale
zdrobite de munca de-a dărui nevoiașilor
pâinea pentru revoluții.
Și libertatea: asta ți-am dăruit-o.
Mulți ani de-a rândul am scris pe ea,
și case pe jumătate construite mi-au spus-o
în timp ce strada murmura la picioarele mele.

Dar atunci veni moartea
și ea execută idealul meu.

Și sângele curgea
în timp ce vocea sa cânta:
Ea va fi a ta.
Și învățătoarea explica
Sângele care curgea.

Dar eu îți spun,
într-o zi învățătoarea
va face să explodeze nonsensul cuvintelor sale
și va striga: La naiba cu moartea!

Traducere de Petre Stoica

La inceputul paginii


         Noaptea pe umerii noștri

Da, dacă am încerca să scuturăm noaptea de pe umerii noștri?
Am vedea surâsurile care se oglindesc, numai în treacăt,
pe asfaltul cenușiu al șoselei, și automobile
ivindu-se în privirile noastre – primăvara vine 
doar în treacăt – și mărunți funcționari
în automobile smulgându-și chipul o dată cu hainele,
doar în treacăt, în timp ce se dezbracă, și femeile timpuriu
fanându-și sânii mult mângâiați în trecătoarele ore
ale nopții, dar soldații dansează pe asfaltul cenușiu
al șoselei, și automobilele răsar în privirile noastre
și asta-i noaptea care apasă pe umerii noștri, în timp ce,
obosită ca asfaltul sau casele, țara așteaptă ca o fetiță să vină
c-un omuleț, într-un automobil micuț pe care
să-l conducă liberi de orice soldățime, disprețuind
spaimele slugarnice, în limpezimea solară a zilei.

Traducere de Petre Stoica

La inceputul paginii


         Primăvară

Nicăieri nu-i primăvară
decât acolo unde-am văzut crestele valului înghețat
ce spală fețele copiilor. Străinii susțin
că-i iarnă încă. Asta începe prin oamenii
care-și spun: Iată, primăvara sosește.
Întra-adevăr, soarele s-a înălțat pe cer.
E-un soare încă foarte sfios,
dar oamenii îl salută și spun:
E mare deosebire.
Am zărit o fetiță alergând pe drumul înghețat.
Am auzit chiciura trosnind voios sub picioarele ei.
Am văzut un bătrân ieșind
fără haină, în pragul ușii
ca să privească soarele cum asfințește
în timp ce noaptea geroasă
aștepta dincolo de gherdapuri.
Primăvară – într-adevăr, o presimțire doar,
mai multă lumină.
Am văzut o fată în picioare, cu mult înainte de căderea serii,
pentru simplul motiv că era încă lumină. Buzele ei
tremurau de bucurie, șoptind pentru ea însăși.
Am văzut o fată mergând
pe drum, pe vreme calmă și înghețată, 
îmbătată de izbucnirea nopții de primăvară.

Traducere de Petre Stoica

La inceputul paginii


         Femeia

Țările sunt mari și gândurile bărbaților mici.
În grădină cresc fructe și eu îmi închipui
sânii femeii care vara trecută era un copil.
Și mi s-a pus un nod în gât zărind-o în depărtare,
dar n-am văzut fructele grădinii înainte de trecerea ei.
Atunci mi-am înturnat privirea ca să le văd mai bine și n-am văzut nimic
decât sânii femeii, albi în briza dimineții.

Traducere de Petre Stoica

La inceputul paginii


         Întreb, aud...

Cât timp aceste falduri de perdele
au să ascundă ochilor flămânzi
pământul bun și soarele ce-l scaldă,
pământul care leagănă cartofii
și poartă pașii fetei, arși de soare?
O, cât de bine știu: sunt alte inimi
ce bat în alte piepturi, ca și-al meu.
Sunt alte nări pe lume adulmecând
miresmele cantatelor festive
ce pururi se ridică-n zorii zilei.
Sunt alte buze-n jur, în larga lume,
care sărută ceasurile zilei.
Și-ntreb: ce sunt perdelele ferestrei
care-mi ascund vederii toate-acestea?
Va trebui să vină cineva
ca să le dăm, în fine, la o parte.
Și va veni odată,-aud, presimt,
să-mi dea și mie-o mână de-ajutor,
căci singur n-am putere, încă n-am
să trag aceste falduri de pe geam…

Traducere de Petre Stoica

Poezii culese din „Poezia nordică modernă”, vol I, Culegere de Veronica Porumbacu și Tașcu Gheorghiu, 
Editura Pentru Literatură, 1968

La inceputul paginii