Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


George Mărgărit (1923 - 1961; biografie)

Crepuscul
Natura
Rugăciune
Mister
Elegie
Toamnă curată
Mithridate
Iluminare



         Crepuscul

Pescari de larg cu bărci smolite și sitelci
Se rânduiesc arar și greu la vâslă,
Aduc nisetri grași în suc de melci,
În seara asta cu tăceri de pâslă.

Le suflă briza bărbile de-aramă,
Pescarii-s osteniți și trag tabac,
Iar valurile blânde clipocesc sub ramă
Și marea toată-i poartă în hamac…

Ca să vestească țărmului ale sale comori,
Comori cu purpură de raci, cu pește străveziu
Peste bulboane ei au fost păstori
Cu ochiul adumbrit și ager și târziu.

La inceputul paginii


         Natura

Natura e-un perete de sticlă și cristaluri
Și cupe cu polen îi sunt coroane și portaluri,
Cimitir sub oglinzi de unde crinii ies din sere
Roduri ale pământului, mărgele și coliere.

Oceanele clistire ce fierb esențe și ființe moarte,
Iarbă verde, bumbac presat-n file de carte,
Pădurea templu cu pilaștri și boltă cerească
Licuricii candelabre aprinse de rășini și iască.

Azur ca mantii-albastre cu bumbii de metal
Deșertul scoicii japoneze, a smalțului astral,
Sufletul zboară prin florile de gheață
Ehee! Ehee! Azur sidefat de corali și ceață.

La inceputul paginii


         Rugăciune

Părinte, sunt marele fiu rătăcit
Care venind la tine boema nu și-a pocăit,
Părinte, sunt fiul beat de infinit!
Nu mă-ntorc, pasul meu nu calcă drum
Ci scârțâie prin paradisul lui de fum,
Părinte, am o naștere, sunt eu
Rătăcitul, dementul ateu
Ce ia cărbune să se-ncălzească de foc
Eu, tată, am seva măduvii de soc.
Trăiesc apă mută ce nu curge
Din ea nimic nu se scurge;
În urmă pășește groaznicul afet:
Se stinse lunatecul poet.

La inceputul paginii


         Mister

Lângă tine fecioară lume de ceară,
Tăcerea ochi de căprioară
Clipește lumină rară	
De brățară -
Pe fildeșul mâinii de cridă
Ca diamant-n umbre de firidă
Uitat cu scoici japoneze
Și grăuntele de faleze,
Părul în vânt
N-a sărutat pământ.

Vine amurg pătat de buze
Și contempli meduze
Cu suavitate de pisică,
Pe sân mugure: mărgică
Se topește ciubuc de gheață
În primăvară și dimineață.
Nu sunt agavă ori coloare
Să-ți mângâie fruntea boare
Ireală. Am picioare.
M-am atins de genele de-ametist
Fecioară și Crist.

La inceputul paginii


         Elegie

Stăteam lângă cocoșii dimineții marine
Legănat de nisip ca o vietate a valului,
Părul mi-l simțeam briză, ochii saline
Extazul scobeam-n lutul malului.

Treceau valurile, acești monștri de apă,
Mă sărutau ușor cu muzicale buze
Și mă chemau la dans-n care pasăre să-ncapă
Când liturgic auzi-voi clopot de meduze.

Luând ocheanul noaptea-n săbii
Cobora în pânze brodate-n ametiste
Și ochii pironiți la catarge de corăbii
Vedeau-n larg cum fluturau batiste.

La inceputul paginii


         Toamnă curată

	Voici venir l`automne
	Et la chute des anges.
		Jean Cocteau

Toamnei mele fără frunze
Îngerii-ntind pânze
De mătase subțire
Îngerii toamnei peste fire.
Plânge Sybil
Sub gene de pistil
Curate ca mirul
Tăcerea-nnoadă firul
Frunzele curg lin
Îngerii toamnei vin
Ca păsările pe corăbii.
În vestmintele ninsorii
Îngerii iau mireasma florii
La judecată,
Toamnă curată!
Cântă clavirul
Tăcerea înnoadă firul
Frunzele curg lin
Îngerii toamnei nu vin.

La inceputul paginii


         Mithridate

	Lui I. M. Marinescu, profesorul meu

Otravă simt pe-ntregul cer al gurii,
Mi-i limba străpezită de veșnic ulcerat,
Și scrijelat încet de unghia torturii,
Mă sting sub clopotul îndurerat.

Ca pe-o femeie stearp-a întâmplării
M-a legănat viața-n dezmierdări
Și m-a zvărlit la țărmul înserării,
Crispat de țipătul atâtor încordări.

Născut ori prea devreme ori întârziat,
Eu am trăit din ai legendei muguri,
Cu verbu-am fost să fiu înzodiat
Și-am ars în propriile-mi ruguri.

Cu aripi frânte vulturii din mine
S-au misuit atât de leneș în azur
Și timpului de soare care vine
Nu i-au lăsat decât un obosit contur.

La inceputul paginii


         Iluminare

Iluminare ți-așteaptă leneș lunatec
Rodul în nepăsarea-i de fecioară,
Vestește: fă-i gâtul vioară,
Smulge-i pleoapa din ochiul tomnatec.

Cândva grațiosul boem va rodi
Ca viermii culeși de mătasa lunii,
Trăind domestec-n eden cu păunii
Tulburele somn nu-l va podidi.

Mântuirea clipei-nchide un drum
Pe care urmă lasă leneșii, lunatecii
Țintind paradis, visând extaticii!
Nu mai dormiți-n clăile de scrum.

La inceputul paginii