Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


Adrian Munteanu (1948 - ...; biografie)

Scriu un sonet. Deplină amăgire
Îneacă-mă-n sărutul ce ucide
Tu cel ce cauți taina într-o filă
Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul ?
În orice staul pruncul sfânt se naște
Abrupt atac aripă amuțită
Nu mă citi ! Timpul zăbavnic fuge
Sub osii ruginite plânge șina
Țâșnesc în buza serii artificii
De ce să scriu sonete azi
Rămân cocoșul pus pe-acoperișuri
Pe unde-i oare mațul dintre pulpe
Cum să mă lupt cu tine, moarte ?
M-am rătăcit pe uliți insipide
Sfrijit, neras, cu mersul fără vlagă



         Scriu un sonet. Deplină amăgire

Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce știu și ce îmi place,
Modest cârpaci de vorbe și iubire.

Un gând buimac într-un ungher îmi zace
Și nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Și mă aruncă-n lumile opace.

Trec voci cerșind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.

Când verbe-n cuget tainic mă sfințesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc

5 aprilie 2004
La inceputul paginii


         Îneacă-mă-n sărutul ce ucide

Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu ființa.
Deschide porți să bântuie dorința
Pe-nvolburate pajiști cu silfide.

În pat să-ți lepezi caldă cuviința
Și sânii dornici de-ncleștări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea și putința.

Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ținut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă

Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Și ațipim la umbra unui vis.

18 ianuarie 2005
La inceputul paginii


         Tu cel ce cauți taina într-o filă

Tu  cel ce cauți taina într-o filă
Cutreierând neistovit izvoade
Și năzuiești spre-ascunsele monade
Spune-mi cinstit : ascunzi sub pleoape milă?

Tu cel ce-ntinzi necercetate nade
Pe luciul apei, curgere fragilă,
Și-ți treci ființa rece și debilă
Prin ochiul gol din veșnice năvoade

Tu ce-mblânzești sălbatice feline
Cu-n singur fir de iarbă din ogor
Și vrei să strângi nădejdile ciorchine

În duhul frunții, vag și temător,
Răspunde-mi, frate, sincer fii cu tine
Ești zeu de-acum sau ești tot muritor ?

28 august 2004			
La inceputul paginii


         Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul ?

Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul ?
În cuib zănatec, în amurg de ceară ?
Unde-ți așezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul ?

Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-au despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
 La umbra coapsei tale de fecioară ?

 Lasă-ți coroana-n iarba sângerie,
 Bea din potirul brumelor nectar
 Și din căuș de patimi apă vie,

Arde-ți veșmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeași Ană, pe un nou altar.
    
30 iulie 2004
La inceputul paginii


         În orice staul pruncul sfânt se naște

În orice staul pruncul sfânt se naște
Pe fânul proaspăt, tainică zăbavă.
Se va alege grâul copt de pleavă
Și-n jurul casei mielul blând va paște.

Câte-un Irod va picura otravă,
Răpind iertarea adunată-n moaște,
Supuși ostași porniți spre-al recunoaște
Nu-l vor vedea în jur de-atâta slavă.

Trei magi spre iesle blând îngenunchează
Nădăjduind să frângă un blestem.
De-asupra noastră suie-n veci o rază,

Aprinde-n noi speranța ce-o avem.
În gând curat un veșnic foc veghează
Și fiecare sat e-un Betleem.

13 iulie 2004       
La inceputul paginii


         Abrupt atac aripă amuțită

              experiment 1 ( litera a )

Abrupt atac arípă amuțită
Amorfe-accente aspru amputate
Au asfințit abulic amânate
Având alături arma ațintită
Afinități avid algoritmate
Aur ascund alica ațipită
Acea arcadă amplu alungită
Ardea alcoave-amar aglutinate
Absent ascult aceeași abordare
A acoladei arcului astral
Aulic ax acoperă altare
Actinii-albastre au ajuns aval
Adeverește-ardenta alternare
Acord adus aproape abisal

19 august 2005
La inceputul paginii


         Nu mă citi ! Timpul zăbavnic fuge

Nu mă citi ! Timpul zăbavnic fuge.
Am încercat să-ncătușez clipita,
S-opresc pe-un verb privirea ta, grăbita,
Dar zborul ei necugetat distruge.

Nu-ți mai lăsa pe un sonet smerita
Și limpedea răbdare care suge
Torenți de duh ce-s gata să înjuge
Trăpașul tău ce și-a rănit copita.

Mai bine-aruncă hățul și zăbala
Și sari în șea când zări se-mpotrivesc.
Învinge-n goana vremilor migala

De-a zăbovi la osul părintesc.
Ridică vâsla, leapădă sfiala !
Eu mai rămân. Să tac și să privesc.

23 iulie 2005
La inceputul paginii


         Sub osii ruginite plânge șina

                  antisonet 3


Sub osii ruginite plânge șina
Înșerpuind zădărnicită seara.
Mai lăcrimează din neoane gara,
Tânjind să dea pe-nsingurare vina.

Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.
Visez răcoarea grotelor din mina
În care-ascund înverșunat hodina,
Zvârlind pe trenul rătăcit ocara.

Pare frumos ! Imagini, poezie,
Stol de cuvinte ațipit pe ram.
Măi Adrian,ce tristă nebunie

Într-un vagon slinos de tren mai am !
Așez un gând zănatec pe hârtie
Și mi-a fugit sonetul sterp pe geam.


25 mai 2005
La inceputul paginii


         Țâșnesc în buza serii artificii

                   antisonet 8


Țâșnesc în buza serii artificii.
Ah, pân-aici mi-a fost, la o adică !
Îmi sare-n brațe câinele de frică
Și intră-n casă-ngrijorați amicii.

În piept bătaia pulsului indică
Izbiri de gong, de parcă-s plin de vicii.
Ce fel de rost e-acesta, ce delicii
Să slobozești catran, ca pe-o alică ?

E zi festivă. Gloanțe-mpușcă cerul
De parc-ar fi trasate în orar.
Alungă norul, se pornește gerul

Și nu am lemne-n sobă și nici jar.
Pândește-n colț, sătul de laț, hingherul....
Beau ceai sălciu din frunze de arțar.

24 ianuarie 2006
La inceputul paginii


         De ce să scriu sonete azi

De ce să scriu sonete azi, când veacuri
De gesturi tandre-au devenit istorii,
Când melosul suavelor prigorii 
A fost ucis în silnice atacuri.

Ca să mai simt parfumul fin al florii,
Să urc visări de taină în hamacuri
Și magice săruturi din iatacuri
Să le prefac pe toate în victorii.

Ca să-mi cultiv râvnirile ascunse,
Uitate-atât sub un tărâm anost,
Prin văgăuni cu umbre reci împunse

De gândul blând, cel ce cândva a fost.
Zvârlind poveri în bezne nepătrunse,
Mai scriu sonete, ca să am un rost.

11 februarie 2006
La inceputul paginii


         Rămân cocoșul pus pe-acoperișuri

rămân cocoșul pus pe-acoperișuri
din tablă sură înfruntând furtuna
ni îl înmoaie vipia nebuna
nu se încurcă-n oarbele desișuri
de sus orașul mi se pare duna
în care surzii își împlântă șișuri
un soi bizar de umbre și hățișuri
în care scurmă necurmat minciuna
dar casa mea bătrână și-a dus veacul
șindrila curge moale în răstimp
rugina groasă mi-a tăiat hamacul
mă încovoi sub orice anotimp
și peste noaptea ce-a pornit atacul
picioarele mi s-au desprins de timp

24 iulie 2006
La inceputul paginii


         Pe unde-i oare mațul dintre pulpe

pe unde-i oare mațul dintre pulpe
cel ce-n găoaze căuta nespusul
învârtoșându-și nebunește fusul
simțind savoarea vulvei ca o vulpe
să fie ceasul a venit apusul
cel ce l-ar face azi să se disculpe
să nu mai poată-n vrej să se întrulpe
pe cum era pe punte-n vremuri musul
voi uliți strâmte buruieni jilave
cum mă momiți și-acum pe lângă porți
cu iz dulceag de fuste și agave
tânjesc și-acum la sâni și ample borți
dar navele au devenit epave
iar cei ce-au stat întrânsele sunt morți

27 iulie 2006
La inceputul paginii


         Cum să mă lupt cu tine, moarte ?

cum să mă lupt cu tine moarte cum e
să-ți smulg rărunchii să-ți sugrum gâtlejul
ai pus un semn pe fruntea mea cu bejul
paloarea urii-n loc de o gutuie
care să-mbrace-n pal feeric vrejul
de ce-mi înfigi în tălpi arzânde cuie
mi-ai smuls nădejdi din trup sfârșit duduie
și-ai aruncat în jar nebun gătejul
ce ai de-mi râcâi josnic pe la ușă
și nu-mi lași soața să se culce lin
ci te lipești de ea ca o căpușă
și-i sfarmi nădejdea-n necurmat suspin
ia-mi mie hâdo trupul de cenușă
să nu-ți mai car poveri ca un asin.

29 august 2006
La inceputul paginii


         M-am rătăcit pe uliți insipide

m-am rătăcit pe uliți  insipide
stafii de blocuri m-au strivit de-asfalturi
săpându-mi umbra-n râvnitoare șpalturi
cu sânge scurs sub pleoapele-mi livide
pe piept portaluri țopăie în salturi
betoane-nfig în plex scursori acide
topindu-se în găuri și aspide
ce nu mai pot să urce spre înalturi
n-am aer coșul pieptului îngheață
în uruit de roți ca-ntr-un mormânt
iar ochiul rece-a căpătat albeață
pierdut deplin sub nefertil cuvânt
în timp ce cuie mi-au străpuns pe viață
trupul rămas nevolnic pe pământ.

3 septembrie 2006
La inceputul paginii


         Sfrijit, neras, cu mersul fără vlagă

sfrijit neras cu mersul fără vlagă
s-a aciuit într-o dărâmătură
din fundul curții care trece-njură
că rânduiala nu-i prea este dragă
de câte ori pe-acoperiș e bură
sub zidul spart ar vrea să se retragă
și glezna lui osoasă și beteagă
s-o apere cu jalnică măsură
ce rost mai are pentru cine-adună
un pled și-un scaun fără de picior
avea o mamă poate și-o străbună
cu zâmbetul ce nu-i prea e ușor
îmi spune-ncet cu tihna lui imună
sunt liber vezi să beau să dorm să mor

20 iulie 2006

La inceputul paginii