Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


Traian Furnea (1954 - 2003)

Vânătoareasa cea fricoasă
Amintire tot mai veche
Pantofii poeților
Cântec
Într-o noapte de decembrie
Scrisoare
Lumina aceluiași decembrie
Singure departe



         Vânătoareasa cea fricoasă

Lui Florian Pittiș

Într-o nu știu care sară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat,

Mititel cât un cercel
Stă pitit un șoricel
Tremurând bietul de el
Fiindcă-aflase dintr-o carte

Că-ntr-o nu știu care sară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat

Nici prea mare dar nici mică
Stă pitită o pisică
Tremurând și ea de frică
Fiindcă-aflase dintr-o carte

Că-ntr-o nu știu care sară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat

Terminând de ros un os
Șade-un câine zdrențuros
Tremurând și el fricos
Fiindcă-aflse dintr-o carte

Că-ntr-o nu știu care sară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat

Fără vreun dinte ros
Șade-un lup foarte nervos
Tremurând și el vârtos
Fiindcă-aflase dintr-o carte

Că-ntr-o nu știu care sară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat

Cu piedica puștii trasă
Șade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindcă-afase dintr-o carte

Că-ntr-o nu știu care sară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat

Mititele cât un cercel
Stă pitit un șoricel.

Din volumul „Legitimație de poet”, Editura Albatros, 1982


La inceputul paginii


         Amintire tot mai veche

.............
Și
În timp ce toți copiii
De vârsta mea
Se jucau cuminți pe plajă
Făcând
Impunătoare castele din nisip

Eu
M-am furișat
Pe după niște stânci
Și-apucând marea de-un colț
Am ridicat-o
Uitându-mă sub ea...

Din volumul „Legițimatie de poet”, Editura Albatros, 1982

La inceputul paginii


         Pantofii poeților

Acum trei ani tot în vară
Atât de nebunul poet Marius Stănilă

(Stănilă Dî Marin,cum își zice,
Buldozerist cu două volume)

Mi-a dat o pereche de pantofi
Să nu merg desculț 
De la Lehliu la Luduș.

Acești pantofi i-am dat
Anul trecut poetului Romoșan
In spatele hotelului Turist
Acolo unde se aruncă gunoaie
Cu ei s-a dus el în Franța
La un festival de iubire.

Acum câteva zile unui tânăr poet 
I-am promis o mai veche pereche 
De saboți și fericiți am zis amândoi fericiți
Poeții că Dumnezeu ne-a lăsat pe toți
Cu-același număr la pantofi.

Din volumul „Legițimatie de poet”, Editura Albatros, 1982

La inceputul paginii


         Cântec

Foaie verde de mohor
Când voi vrea prieteni să mor
Când voi vrea să nu mai fiu
Să tot merg să nu mai viu
Să tocmiți nouă tâmplari
Care credeți că-s mai mari
Și-nainte de-a le spune
Ce vor face ei anume
Să îi sloboziți în beci
Să bea vinurile reci
Până ce s-or îmbăta
Și-or începe a cânta
Și-apoi prindeți patru fete
Care-s mai puțin șirete
Dară musai fete mari
Și cu sânii musai tari
Cu sprâncenele prelungi
Și picioare musai lungi
Și iar verde de mohor
Dați-le tâmplarilor
Să le deie la rindea
Pân-or scoate scândurea
Și din ea facă-mi sicriu
Colorat trandafiriu
Ca fetele preacurate
Să mă poarte-nsărcinate
Spre capăt de veșnicie
Foaie verde-așa să fie.

Din volumul  „Legițimatie de poet”, Editura Albatros, 1982

La inceputul paginii


         Într-o noapte de decembrie

Știind că nu prea am cămăși
Își cumpăra prăjituri ieftine
O cămașă.

(Eu știam că era cumpătată
Își cumpăra prăjituri ieftine
Și la filme bilete în față)

Într-o noapte de decembrie
Treceam cu altă iubită
De mână
Prin troienele orașului
La ea nu mă mai gândeam deloc
O miriște arsă mai era
În sufletul meu.

M-a văzut
Și ca o ploaie de stele
Vorbele ei 
Mă loveau în spate.

Îmi striga
Că mi-a cumpărat o cămașă cu prețul sudorii
Ei de tânără fată
Și vrea să m-opresc să mi-o dea.

Mâna în mâna iubitei tinere o simțeam
Și-am rupt-o la fugă-amândoi
Cu greață și milă.

Frumos îmbătrânea gura ei
Strigându-mă peste omături
Și lunecând pe gheață și întruna căzând
După noi fugea cămașa să-mi dea.

Cu greață și milă
Alergam înainte
Și ea fugea după noi
Lunecând pe gheață și-ntruna căzând
Cămașa să-mi dea.

Din volumul „Legițimatie de poet”, Editura Albatros, 1982

La inceputul paginii


         Scrisoare

(Prin Luduș trec marfare foarte lungi
Ducând departe brazi și-ngrășăminte
Degeaba fugi, nu poți să le ajungi
Și nici nu poți ca să le ieși ’nainte

Mai bine stai și cântă la pian
Și fă-ți din nou o rochie liliachie
Ca și acum mai bine de un an
Când tatăl tău ne-a pălmuit în vie

Cad stele iar prin munții lucitori
Lumina lor oglinda ți-o dezmiardă
Privește-ți chipul (dar de două ori)
O dată pentru cel ce-o să te piardă

Eu nu am reușit s-ajung poet
Așa cum te-am făcut să crezi o vară
Și mi-am luat o slujbă la pichet
Că am un unchi care e șef de gară

Și drept cadou că sunt băiat serios
Și-n căi ferate mă pricep ca-n carte
Eu am lămpaș și am costum frumos
Și merg cu trenuri lungi și merg departe

Prin Luduș trec marfare foarte lungi
Ducând departe brazi și-ngrășăminte
Degeaba fugi nu poți să le ajungi
Și nici nu poți ca să le ieși ’nainte)

Din volumul „Steaua secretă”, Editura Albatros, 1985

La inceputul paginii


         Lumina aceluiași decembrie

(Am timp berechet acum
Să mă gândesc în toate felurile

Și așa mă gândesc
Tu nu mai ești tu

Numai lumina aceluiași decembrie
Luminându-te
Te-ar mai face să fii

Dar de unde să iau eu
Lumina aceea

Cât de adânc ar trebui
Să mușc eu brațul tău
Pentru a o găsi
Sfărâmicioasă acolo

Și aș avea eu dreptul
Să mușc brațul tău pe care
Numai din greșeală atingându-l
Prin aglomerația din oraș

Sunt obligat să spun pardon)

Din volumul „Steaua Secretă”, Editura Albatros, 1985

La inceputul paginii


         Singure departe

(Și ne-am iubit și nimeni n-a știut

Tu îmi aduceai pâine și ciocolată
Eu scriam poezii pentru tine

Clădeam din cuvinte case spațioase
Rochii lungi vaporoase
Avioane pentru Coasta de Azur

O lună întreagă gura mea
N-a respirat decât
Parfumul cărnii tale

Ah
Umbra sânilor mici
Luminați de galbene lalele

Ne-am despărțit și nimeni n-a știut

Vom muri
Trupurile noastre vor fi-ngropate
Singure
Departe)

Din volumul „Steaua Secretă”, Editura Albatros, 1985

La inceputul paginii