Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


Ion Pachia Tatomirescu (... - ...)

...în ultima stare a materiei...
...cuie de-aramă coclită...
...stelelor gravide...
...tradiții solare aborigene...
...în vreme ce munții se ouă...
...din el însuși...
...înaintea începerii autodevorării, sinistra...
Limba – fluviul curcubeului...
Despre pasărea adevărului
Verbul de mărgărint



         ...în ultima stare a materiei...

Cer striat al sfintei mele ciuperci,
miriapozi cât fulgerele – și-aceleași
furnici de crom,
și spuma laptelui, printre argele,
și nuferii negurii
pe limba vineție a norului de duminică,
și-aceiași fotoni din lanternele zeilor
interferează spre cețos periheliu,
printre corturi vremuite, intrate-n izână,
să trec vămile ierbii
în ultima stare a materiei...

Din „Noul Turn Babel” 
La inceputul paginii


         ...cuie de-aramă coclită...

Apele-mi cântă în fluiere lungi, de piatră,
fulgere se-ncaieră-n cutii solide, ermetice,
meridianele trec
prin inimile de aur ale muntelui,
unde bubuie sângele,
zidari escaladează ceruri
pe scripeți ficși, de soare, pe rotile de lună,
printre heliocentrice reptile –
mușchii le zvâcnesc pe mandibule și parietale,
circulă pe liniile de tramvai ale tibiilor
fără să bage în seamă
semafoarele macilor din rotule;
zidesc umbrele soțiilor
care nu mai vin cu mâncare prin ploi cu spume;
tâmplarii răstignesc în ferestre fecioare,
bătându-le-n sâni cuie de-aramă coclită...

Din „Noul Turn Babel”
La inceputul paginii


         ...stelelor gravide...

Pajuri supersonice cu mii de inimi și aripi
cară munții-n gheare, la stăvilarele umbrei,
poartă-mi deschid, spre Samoș,
printre coloanele unui infinit păduros, de uraniu,
de-a lungul oului păsării cu strigăt înalt, răscolitor,
deasupra cerbilor, unde constelația sevelor
urcă-n brazi cu pâine și lapte;
de la pupitre de comandă,
sondorii, minerii, geologii, medicii abisului
iau pulsul și temperatura planetelor;
gările curcubeielor
salută entuziaste, pe geamanduri, viitorul torid;
poeții poartă colivii cu granguri de crom – 
trimit stoluri, jerbe de fluiere,
înaintea catargului ce duce-n galaxii de narcise
cocorița din craniul piramidei;
galactopitecantropii
fac respirație artificială la nouă argele,
împlântându-și arterele-n câmpuri magnetice,
dirijează aștrii sterpi
în orbitele stelelor gravide...

Din „Noul Turn Babel”
La inceputul paginii


         ...tradiții solare aborigene...

Prin megafoane intergalactice
se-aude ultimul ordin de zi:
„Până la terminarea zidirii prea-ntârziate
a Turnului Babel,
conform Înaltului Plan de Perspectivă Cosmică,
n-aveți voie să rămâneți în urmă!
Chiar dacă inima vă părăsește
și-i penurie de combustibili,
ori de lumina noastră cea de toate zilele:
trimiteți-vă scheletele-nainte!
Nu vă lăsați amăgiți
de luxuriante zăpezi, de muzici îngerești!
Nu vânați
forfotitoare păsări de ceață
cu-aripile-nhămate la carul tragic...!”
Lumină sublimă țâșnește din ochii savanților
aplecați asupra tainelor ce-și aruncă ancorele
în porturi terestre-radare,
cu invitații de nuntă și de botez
de pe insulele fertile numite Alfa-Centauri,
în sunetul unor tradiții solare aborigene...

Din „Noul Turn Babel”
La inceputul paginii


         ...în vreme ce munții se ouă...

În Spintecă-Norul, în fața oglinzilor,
în Spintecă-Aurul, pe mese de porțelan,
stau la dispoziția copiilor
vaci de sticlă rumegând luminoasa iarbă –
ugerele-s doldora de lapte.
Mă cuprind 
fotonice brațe de entuziasm
din ochii mărunți ai răcăneilor –
întruchipări dorințelor vegetale
când holde mănoase sorb torente de-ozon
prin ploi albastre de ioni, de sunete calde.
Moaștele martirilor-sfinți
înviază-n mustul plaiurilor, 
în sângele nestatornicilor navigatori
prin porțile uraniului domestic.
Pe Calea Lactee trec ultimele
autocisterne galbene cu steaguri negre.
Clopoței se zbat
sub zăpezile ochilor mei –
și Salmoș mâng$ie cu șapte degete
domnișoara de Floarea-Soarelui
în vreme ce munții se ouă...!

Din „Noul Turn Babel”
La inceputul paginii


         ...din el însuși...

Carele serii se retrag 
în cerul dedesubt, împodobit
cu piei de soboli scurmând încă apusuri.
Turnul celest respiră-n fântâni,
și-n balcoane
flutură cearceafuri înstelate,
luminându-ți calea spre mine:
poți veni
să-mi speli osemintele-n flăcări!
Turnul, noul Turn Babel,
gheizer cu păsări-phoenix,
putere a zborului din proprie cenușă,
chiar dacă-l sugrumă lujerii stelelor –
râmă tăiată peste mijloc,
iarăși tăiată,
continuându-și expansiunea
în toate direcțiile
până nu se mai vede
din El însuși...

Din „Noul Turn Babel”
La inceputul paginii


         ...înaintea începerii autodevorării, sinistra...

Casă ne este
sublimul arbore cosmic,
noul Turn Babel –
și nu cunoaște decât doi timpi:
devorarea și autodevorarea.
Dar acum, iubito,
e ziua a șaptea:
autocontemplarea, încântecul se cuvin
ca un iepure de păpădie
pe harfa câmpiei de rosa canina –
numai de n-ar încolți prea iute în mine
cancerul fotonilor,
că nici un fruct nu mi-a fost oprit
și singura morală admisă a fost a bunei lumini –
fereastră în moarte,
înaintea începerii autodevorării, sinistra...

Din „Noul Turn Babel”
La inceputul paginii


         Limba – fluviul curcubeului...

Limba este un fluviu sacru –
războinicul ce bea din apele-i limpezi
se face nemuritor...

Gândirea este fapta fluviului –
ea ține deșertul la distanță,
dincolo de piramide, dincolo de sfincși...

Limba – fluviul curcubeului
cu delta-n priveliștea ființei...!

Din volumul „Despre fructul curcubeului”, Editura Aethicus, Timișoara, 2007
La inceputul paginii


         Despre pasărea adevărului

Pasărea adevărului
cu stea de rubin în plisc a venit
în bradul din sufletul meu –
și-au înmugurit grădinile vocalelor,
și-au înflorit zorile substantivelor,
și-au rodit livezile verbului a fi
mai sus de taifun și de grindină...

Din volumul „Despre fructul curcubeului”, Editura Aethicus, Timișoara, 2007
La inceputul paginii


         Verbul de mărgărint

Verbul de mărgărint –
ca un buldozer de aur 
printre ruinele
verbelor putrede –
lasă temelie curată 
pentru șantierul
Bunei Lumini...
Verbul cu flacără
de mărgărint topește
aur, alamă, deșert, 
banchize, fier
și toarnă statui
ale adevărului, aliniindu-le față-n față,
de-o parte și de alta a căii
ce duce-n luminoasa priveliște a ființei...
Verbul de mărgărint 
face saltul
în neliniar,
spre Edenechitterra...!

Din volumul „Despre fructul curcubeului”, Editura Aethicus, Timișoara, 2007
La inceputul paginii