Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


George Țărnea (1945 - 2003)

(4) Nici nu mă spăl de multele iubiri
(38) Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
(166) Descoperit de tot in fața vieții
(Reflex 110)
(Reflex 108)
(Reflex 89)
Balada ultimei iubiri
Balada veștilor din ploi
Balada absenței
Cântec de poet desuet
Declanșatorul de plăceri
Egloga destinului tragic



         (4) Nici nu mă spăl de multele iubiri

Nici nu mă spăl de multele iubiri 
Mi-e greu să fac din dragoste o vină
Sau prost îndemn al bietei mele firi,
Când văd cum arde roua-n trandafiri
Și cred cu teamă-n Cel ce va să vină.

Nici nu mă spăl de multele iubiri
Cuprinse-n viața mea mult prea puțină,
Când pot clădi cu jertfa lor grădina
De stânjenei, de crini, de calomfiri.

Cei sterpi si răi n-au starea să-nțeleagă,
Eu, păcătos fiind de la-nceput,
Mi-am dăruit priveliștea întreagă

Și cel mai sincer, poate, m-am temut
Că dacă-n carne clipa rod nu leagă,
Nici veșnicia-n suflet n-a-ncăput.

Din volumul Volumul "Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete",  Editura Tanera, 1994

La inceputul paginii


         (38) Deloc zgârcit la dăruit cuvinte

Mă văd legat la ochi și pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi și pelin,
Pândind iubiri subțiri la drumul mare.

Dar nici așa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieții pe picioare,
Chiar dacă pașii mi se-neacâ-n slin.

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Și fericiri de-o zi și mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,

Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoștenit brutal de cele sfinte
Și-ncununat cu fuga-n nicăieri.

Din volumul Volumul "Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete",  Editura Tanera, 1994

La inceputul paginii


         (166) Descoperit de tot in fața vieții

Cu stângu-n dreptul dau de-o vreme-ncoace
Și-mi cheltuiesc iubirea pe nimic,
Căzând la învoială - ca să zic -
Cu tocmai cei plătiți sa mă atace.

Mai pofticios, dar mai zbârcit un pic,
Iau parte doar cu gândul la potroace,
După vreo joacă-ncinsă pe cojoace
Cu zânele din clanul inamic,

Descoperit de tot in fața vieții
Mă-ndemn să dau cu sâc la-ncurcături,
Cum se pricep s-o facă doar poeții

Din tunurile lor cu crăpături,
Și cumpăr câte-un vis, la prețul pieții,
Și mă răzbun frumos pe secături.

Din volumul Volumul "Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete",  Editura Tanera, 1994

La inceputul paginii


         (Reflex 110)

E prea puțin ce pot mărturisi,
Dacă-ai fugi și nu te-aș mai găsi,
Dar, ca să afli totul, nu e greu;
Ascultă-mă cu sufletul, mereu,
Lăsându-mă să cred că nu mai vrei
Să te desprinzi cumva din ochii mei
Și-ai să înțelegi cât frig s-ar întâmpla
Dac-ai fugi și nu te-aș mai afla...

Din volumul "Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)" Editura Enciclopedică, 1999, București

La inceputul paginii


         (Reflex 108)

Prea repede uităm ce-aveam în gând,
Sub apăsarea vorbelor de rând!
Nici nu mă strigi de tot, nici nu mă lași... 
E-atâta ezitare între pași.
Prea repede uităm ce-aveam de spus -
Un zbor în minus, o cădere în plus...
La tine-i vară și la mine-i frig,
Nici nu te las de tot, nici nu te strig.

Din volumul "Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)" Editura Enciclopedică, 1999, București

La inceputul paginii


         (Reflex 89)

Pe toți la fel, nu poți să-i mulțumești,
Rămâne doar să rabzi și să-l iubești
Numai pe unul singur întru toți,
Așa cum încă nici nu ști că poți,
Așa cum încă nici nu poți să ști,
Împodobindu-ți nopțile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ți mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să și mori.

Din volumul "Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)" Editura Enciclopedică, 1999, București

La inceputul paginii


         Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n brațe, iubito, strâge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Și-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea și pierdută-n povești,
Dar tânjesc, în sfărșit, după prima iubire,
Așteptând-o să crească din cea care ești.

Din volumul "Declanșatorul de plăceri", Editura Conphys, 1999, Râmnicul Vâlcea

La inceputul paginii


         Balada veștilor din ploi

Mulțumește-te să-mi scrii
Câteva cuvinte calde,
Când va fi să mi se scalde
Umbra vieții-n aporii.

Eu voi sta, oricum, atent,
Sprijinindu-mă de-o rază,
La-nțelesul viu din frază
Și la frigul tău latent.

Dacă tot mi-e dat să mor
Inainte-ți cu o vreme,
Voi ajunge, nu te teme,
Să-mi transform plecarea-n nor.

Și-or să cadă mai apoi,
Dinspre mine către tine,
Vești de dragoste, știi bine,
Risipite-n niște ploi.

Din volumul "Declanșatorul de plăceri", Editura Conphys, 1999, Râmnicul Vâlcea

La inceputul paginii


         Balada absenței

Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nțelegi cât mi-e de rău...

Prin absența ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Și ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...

Și te-am pus in locul ei,
Să veghezi, de la distanță,
Visul fără de substanță,
Ca o ploaie de scântei...

De la care nu ai cum
Să aștepți o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Și-un mărunt ecou postum.

Din volumul "Declanșatorul de plăceri", Editura Conphys, 1999, Râmnicul Vâlcea
 
La inceputul paginii


         Cântec de poet desuet

Ce frumos cânta poetul,
Altădată și vorbea
În consens cu alfabetu,
Despre cât de mult iubea.

Dar s-au dus acele vremuri
Și-a murit acel îndemn -
Tenta mistică-n totemuri,
Limba ludică, de lemn.

Alții sunt acum la modă
Și se poartă glorios
O iubire mai comodă
Care n-are, curios,

Nici sumar decor artistic,
Nici plăceri, nici remușcări -
Ca un simplu joc stilistic
Practicat, frecvent, pe scări...

Și-n mașini, și-n ascensoare,
Într-un ritm demențial -
Semne slabe de ninsoare
După marșul nupțial.

Stă poetul jos, pe trepte,
Cu metaforele-n gând;
Nu-i nimic, să tot aștepte,
Pân-o adormi plângând!

Că de-ntors din mersul vieții,
Vreo iubire, nu e chip -
De-asta și ajung poeții
Biete fire de nisip!

Din volumul "Declanșatorul de plăceri", Editura Conphys, 1999, Râmnicul Vâlcea

La inceputul paginii


         Declanșatorul de plăceri

Același vin - cu nobilă sorginte -
În multe feluri poate fi sorbit
Și poți ușor uita de cele sfinte
Dacă, privindu-l, te și lași orbit.

Cunoscători si neofiți - grămadă -
I se robesc, prin patimă și zel,
Ori cad sleiți de muncă la plămadă,
Dar prețuirea e de-un singur fel...

Așa încât, se cere cumpătare
Și multă cumpănire, feții mei,
Cu cât vorbesc eu despre vin mai tare,
Pe voi vă ducă mintea... la femei.

Din volumul "Declanșatorul de plăceri", Editura Conphys, 1999, Râmnicul Vâlcea

La inceputul paginii


         Egloga destinului tragic

Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să știe chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Și să n-aștepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învățat s-o ducă prost
Și hărăzit sa fie trist...
M-apucă plânsul, deci exist!

Din volumul "Poeme supărate rău" Editura Helicon, 1996 

La inceputul paginii