Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


Dimitrie Grama (1947 - ...; biografie)

Prima iubire
Reîntâlnire
Din cer
Chemare
De partea cealaltă
Durere acum
Au trecut sărbătorile
Coridorul
O lume de măști
Umbra gândului



         Prima iubire

Îmi aduc bine aminte prima iubire
Erau încrustate în ea numele noastre
Încrustate pentru totdeauna.

Apoi ne-a cuprins frica
Și ne-am despărțit alergând
Ca nebunii în direcții opuse.

Mă întreb dacă
Mai merită să
Ne oprim din goană.

Din volumul: “Obsesii comune”

Din antologia: “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         Reîntâlnire

Mă trezesc lângă o fereastră deschisă
în care o femeie tânără
ține un prunc în brațe. Mă
îndeamnă
din ochi să mă apropii.
Fără să privesc îi spun:
Sunt eu acest copil, mamă!
De ce mi-l arăți tocmai acum
când m-am reîntors?
Nu-mi răspunde. Își întoarce
privirea
înspre interior.
Acolo pe un scaun înalt e tata.
Fumează și tace.
Eu cresc în brațele mamei care
mă scapă în stradă unde eu
bine-nțeles sunt școlar, soldat.
O clipă om matur. O clipă doar.
Și, dintr-o dată, bătrân. Mă clatin
și cad pe piatra dură. Nu simt
nimic.
Din fundul camerei vine acum
și tata. Cu mama de mână coboară
în stradă.
Îmi spun: Nu mai este nimic de 
făcut. Ești mort!
Închid fereastra și se întind
pe piatră lângă mine.

Din volumul: “Dă-mi mâna, străine!”

Din antologia: “Acești mari poeți mici”, 
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         Din cer

Nu, nu a mai plouat demult
din cer cad
demoni
îngeri morți
pietre negre

cineva, în Africa
îngânã un blestem
ori poate-o rugãciune
Cine sã-nțeleagã?
Cine sã știe?
Demult n-ai mai vorbit
cu Dumnezeu
și liniștea îți bate
cu ciocane reci
în cuget...

Deschizi ușa
ieși, 
ești liber
Afarã plouã cu demoni

Din volumul: 
“Dã-mi mâna ta, străine”

Din antologia: 
“Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         Chemare

Singur, aștept
noaptea
care
dezvăluie taine.
Sunt treaz
de întuneric
și lângă mine
fratele luminii
s-a culcat
pe piatra rece.
Din cer
pâlpăie timid
ochi de căprioară.
Pipăi culoarea
beznei
și te chem.
Pașii tăi
sunt lumina
care
îmi încălzește
fruntea.

Din volumul:
“Dă-mi mâna ta, străine!”
- 100 de poezii de iubire și alte 100 -”

Din antologia:
“Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         De partea cealaltă

Peretele de care îmi sprijin viața
s-a subțiat în dreptul sufletului
și o mână mi-a trecut
de partea cealaltă
pipăind întunericul.
Avea sânii tari și gura fierbinte
mai ales la început...
De partea cealaltă am simțit
un alt Dumnezeu.

Pipăia și el întunericul
printre crăpături am simțit
o grămadă de alte mâini
pipăind întunericul.
Aveau sânii tari și gurile fierbinți
mai ales la început...

Mi-au spus: e aici,
e Dumnezeu, e bine.

Mi-am întors mâna și 
am mai pipăit încă o dată peretele
de care obișnuiam să-mi sprijin viața.

Avea sânii tari și gura fierbinte
de partea cealaltă.

Din volumul: “Dă-mi mâna ta, străine!”

Din antologia: “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         Durere acum

Toată lumea știe că
Tocmai înainte de a ne trezi
Mai murim un pic.
Moartea nu doare!
De aceea dăm indiferenți din umeri
Și ne prefacem că nu există.
Ne doare drumul
Ne doare pasul
Ne doare acum
Căci ieri nu am existat
Și mâine nu mai suntem.

Din volumul: “ “Bastian” și alte confidențe”

Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         Au trecut sărbătorile

Au trecut val-vârtej
sărbătorile.
Clopotele veșniciei bat
în fulgul de zăpadă.
O mână
șterge clipa
și rămânem prizonierii
timpului.

Au trecut sărbătorile...

Din volumul: “Voi lua cu mine noaptea 
- poeme din Albion -”

Din antologia: “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         Coridorul

A rămas treaz
cam pe la mijlocul coridorului.
Acolo i-a căzut din mână
stiloul cu rezervor,
iubita, 
crucea,
arma albă!

Coridorul,
pergament uscat, steril,
i-a râs sfidător
în față, care
acum nu mai 
era fața lui.

Din volumul: “Bastian” și alte confluențe”

Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         O lume de măști

E plină strada,
Tot orașu-i plin
De oameni care poartă mască.
Copiilor, chiar celor
Nou născuți, cu dragoste
Și grijă li se pune
Una câte una
Pe măsură.
Și mai apoi bătrâni,
Așa sunt îngropați
Mascați de nu știi dacă-s
Morți ori vii.
Și undeva, se spune
Că există câmpuri
Fără soare fără stele
Dar fiecare piatră
Ține ascuns
Un ochi deschis.

Din volumul: “Obsesii comune”

Din antologia: “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii


         Umbra gândului

De mult te uiți
spre mine
și nu mă recunoști.
Firește,
ne despart orizonturi
pe care trupul
nu le poate atinge
ne desparte râsul
ne desparte plânsul.

Și nu mă recunoști
pentru că eu sunt
doar umbra gândului
care așteaptă
să fie rostit.

Din volumul: “Voi lua cu mine noaptea - 
poeme din Albion – „

Din antologia: “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu

La inceputul paginii