Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


Wolf von Aichelburg (1912 - 1994)

Cuvânt și cuvânt
Metamorfoze
Pontus Echtinos
Măslinul
Cuvintele



         Cuvânt și cuvânt

Să nu rostești cuvintele pe care 
le simți, tulburătoare, dând ocol, 
de gânduri zăbrelite-n închisoare, 
apoi se sparg, lovindu-se în gol. 
  
Încă nu vrea tăcutul să se-ofere 
chiar de ai crede că-l auzi acum. 
Asteaptă, fă-ți rezerve de tăcere, 
aproape să-ți rămână, ca un fum.   
 
Când știi exact ce trebuie să spui 
nici nu mai ești de trebuință, poate: 
rămân cuvintele pe care-ți pui 
pecetea și durează-nsingurate. 

Din volumul 
Wolf von Aichelburg, 
Gedichte/Poezii, 
Editura Hermann, Sibiu 1996 
Traducere de Dan Dănilă
La inceputul paginii


         Metamorfoze

Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat, 
în buruieni însămânțând hotarul, 
de vântul fără coasă secerat, 
nouă-ncleștare ocolind amarul.   
 
Otrăvi, esențe, mările cuprind, 
albastrul iod și sarea, ferecate 
în zeama scoicii, viață strălucind, 
în alge de talazuri legănate.   
 
Sumbru-nceput nu cumpănise bine 
nici forma, nici căderile în moarte, 
în sori de mușețel uitând de sine, 
și-n scoici pictând culorile bogate.

Din volumul 
Wolf von Aichelburg, 
Gedichte/Poezii, 
Editura Hermann, Sibiu 1996 
Traducere de Dan Dănilă
La inceputul paginii


         Pontus Echtinos

Spre mare se avântă în rotunjiri depline 
imaculate stânci. Direcția de-ai ști, 
chiar vag măcar, ai acosta cu bine 
la poale de Parnas, tărâm de poezii.   
 
Dar te pândește din nisip un turn de pază, 
auzi soldați strigând la intervale, 
lopata, la poruncă, greu își taie cale 
prin lut și buruieni, în arșița de amiază.   
 
Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncă 
dar lași răcoarea lor să te cuprindă-n gând 
iar de ții ochii-nchiși, parcă le-auzi cântând 
și vezi, ca pe sub apă, o lumin-adâncă.  

De-ai fi o pasăre, măcar pentru o zi 
n evadări spre înălțimi te-ai pierde, 
dar ca delfin, prin sori scăldați în verde 
de-al Lemnosului tărm brizanții te-ar zdrobi.   
 
În rotunjiri depline, se avântă înspre mare 
imaculate stânci. Plutește peste unde! 
Sugrumători neputincioși să se scufunde, 
din coame înspumate viața ta răsare. 

Din volumul 
Wolf von Aichelburg, 
Gedichte/Poezii, 
Editura Hermann, Sibiu 1996 
Traducere de Dan Dănilă
La inceputul paginii


         Măslinul

Pom surâzând, mai ocrotit ca oricare, 
când sub mâna ursitei apăsată se frâng 
despicate din creștet, crengi care plâng, 
doar se resfiră, mai curat cuprinzătoare.   
 
Peste spărtura din încheieturi rănite 
se-nchide o mantie a tonurilor pure, 
de panglici mătăsoase, frunzișuri clarobscure 
ce se încolăcesc în grile aurite.   
 
Mâini întristate, întoarse înspre glie 
cu degete frânte în avântul curmat 
spre înalt, adieri parfumate străbat 
niciodată scăzând, coroana albăstrie.   
 
Cu totul din soare, dar nu ucigașe 
raze ce orbesc: un ecou revenind 
de-aromate vibrații, lumini zămislind 
pe sandale de frunze în hore gingașe. 	  

Din volumul 
Wolf von Aichelburg, 
Gedichte/Poezii, 
Editura Hermann, Sibiu 1996 
Traducere de Dan Dănilă
La inceputul paginii


         Cuvintele

Cuvintele m-au părăsit deodată. 
Închis într-o muțenie senină 
nu mai aștept pe nimeni să mai vină, 
iar bezna mă cuprinde, furișată.   
 
Ce ar fi de spus în surda-ntunecare, 
și limba cui, s-ajungă, mai încearcă 
pe-a mea, de mine-nstrăinată parcă? 
Zâmbesc, când tu începi o întrebare.  
 
Să mai arăt și să numesc, îmi ceri, 
când sunt de toate strâns împresurat. 
Ce nici nu mai speram, s-a întâmplat. 
Pe mut, cine-l desparte de tăceri?   
 
Chiar sunetele și-au sfârșit concertul, 
mai bine zis sunt de neauzit. 
Printre adormiți mă simt nestânjenit, 
s-or dezobișnui de mine, cu încetul
La inceputul paginii