Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei


Anghel Dumbrăveanu (1933 - ...)

Stea
Desen de iarna
Noaptea, pe tarm
Poemul de Nord
Geneza
Peisaj in alb
Visand cu zapada
Ninsori departate
Niciodata uitarea



         Stea

Lui Horia Zilieru

Mi-e sete de-un prieten in ceasu-acesta lung,
Sa-1 simt tacand alaturi ca o vioara plina,
Sa-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,
Cu talpile-ntepate de lumina.

Pe cate zari stapana este privirea mea !
Si totusi cate ceruri straine mi-au ramas.
Cand as putea prin vise sa zbor pe-un colt de stea,
De ce ma rod nelinisti la fiecare pas ?

Ca-ntr-o columna supla sapata in oglinzi,
In mine se reflecta tot ce-i frumos in voi.
Dar ce-ntelegi din toate si-n cantec ce desprinzi
Ca sa ramana sensul intineririi noi ?

In fiecare seara lauta veche-mi sparg
Si muzici mult visate se sting cu vaier lung.
Ce vanturi reci pandi-m-or cand plec din nou in larg
Spre steaua mea inalta pe care n-o ajung ?

Din volumul “Pamantul si fructele”, 1964
La inceputul paginii


         Desen de iarna

De doua zile ninge cu stele mari pe Olt.
Colinele viseaza suav sub cerga moale
Si parca sunt mai tanar, mai pur, mai dezinvolt
Cum ratacesc cu ochii prin sunetc ovale.

Padurile solemne privesc tacut spre cer
Cu crengilc-ncarcate de linisti si lumina ;
Salbaticiuni ciudate rasar din rapi si pier
Cand vulturii vazduhul cu aripa-l inclina.

La cotul unde-arinii se dau uimiti in laturi
Sub frunti sa li se-astearna oglinzile miscate,
Privirea mea dcschide larg zarea de omaturi,
Si-mi vii din amintire cu genele mirate.

Aud prin iarba arsa de ani incet cum treci,
Si degetele tale lung parul mi-1 resfira.
Cum peste noi coboara cristale moi si reci,
Eu mina-mi trec prin astre ca pe-o albastra lira.

Din volumul “Pamantul si fructele”, 1964
La inceputul paginii


         Noaptea, pe tarm

Noaptea, vin singur pc tarm sa m-ascult,
Noaptea cand totul se retrage in umbra
Si insasi marea e un nesfarsit intuneric
Din care vin elementele ca-ntr-o alta geneza.
Imi spun : aceasta e o jertfa zadarnica,
Un spectacol bizar, o risipa de forte,
Dar totul suna epuizant de frumos
Si din vrajba sonora va rezulta impacarea.
Prea multe zboruri lasa marea pe tarm,
Prea multe ganduri cheltuiesc cautandu-te.
O, daca te-as lovi de-a pururi cu visul,
Te-as preface-n nisip — de-aceea raman
Atat de departe, atat de statornic tacut.

Din volumul “Iluminarile marii”, 1967
La inceputul paginii


         Poemul de Nord

Te caut prin gandurile desfrunzite, intr-una,
Si ma dor drumurile pe care-ai trecut,
Si umblu pustiu toata noaptea cu luna,
Pe tarmul unui timp atat dc departc, pierdut.

Mereu mai frumoasa prin sunet imi treci
Cu zambetul trist si parul negru si lung
Si-n tampla imi bat clopotele orelor reci
Si umbra-ti de chin o chem mereu, si-o alung.

Caci frunzele viselor in poemele mele de sud.
Cine-ti saruta ochii cand se-ntristeaza ?
De mult nu mai pot, cand vii, sa te-aud,
Am uitat sa-ti descant genunchiul cu-o raza.

Te caut tot mai departe, dar treci
Tacuta prin albastru-mi fiord
Si-n tampla imi bat clopotele orelor reci :
Cad visele, galbene, in poemcle mele de nord.

Din volumul “Iluminarile marii”, 1967
La inceputul paginii


         Geneza

Lumea a fost facuta de-un zeu egiptean
La roata olarului. A luat pamant si apa din Nil
Si le-a-nvartit pe gandul lui pin' la lumina.
Din lumina a imaginat femeia si florile.
Dar femeia semana cu ulciorul, si cand a ridicat-o sa bea
Olarul a tost ametit — si palmele lui
Au mangaiat in nestire ulciorul rasturnat langa el.
Atunci s-a nascut cantecul.

Din volumul “Iluminarile marii”, 1967
La inceputul paginii


         Peisaj in alb

Ne va rani atata alb vom fi-ngropati
ca doi copaci hieratici in ninsoare
hai sa fugim, prea multa liniste ne curge
pe tample si pe ochi hai sa fugim
pana mai stim cararea pana noaptea
nu va sufla cu stele-nghetate peste noi
cu rasuflarca iti deschid
fereastra nevazuta privirea mi-o intind
peste troiene lunecand
pe plasii ei albastri peste rau
unde-n odaia calda arde duhul
ocrotitor al focului acolo-n piei de urs
sub lampioane de gutui pe politi
sub aroma subtiorii tale
hai sa fugim ne va rani
nc va rani atata alb mi-e dor de mersul tau
despovarat de haine in calmul din odaie.

Din volumul “Singuratatea amiezii”, 1973
La inceputul paginii


         Visand cu zapada

Lui Adam Puslojic

Daca nu visam, vom muri
De alb, daca visam
Vom muri de plecari.
Acum vine prietenul
Cu bratele terminate in vasle,
Acum vine fcmcia
Cu stelele terminate-n priviri.
Ninge tot asa de-mpacat
Ca-n muntii mei de la Cozia.
Incepe aventura.
Incepe un nou rasarit.
Ferestrele sunt spoite negru
De noapte, fata femeii
E spoita ca un suras
Pentru sine. Prietenul schimba
Vasla cu schiul, tu schimba paharul,
Tu schimba visul, tu schimba trenul.
Cine nu schimba nimic
Se schimba pe sine.
Du-te, pasare,
Si ada din planeta vecina
Un drum pentru prietenul meu.
Fiecare sa viseze pentru celalalt,
Eu voi visa cu zapada
Pentru fiecare din voi.

Din volumul “Singuratatea amiezii”, 1973
La inceputul paginii


         Ninsori departate

Cuvintele scrise de mine
Sunt un fel de-a vorbi
In umilinta tacerii
Si neavand cui sa le dau
Le-nsir aici
Ca o mirare.
Acum ma gandesc la o sanie
Care sa ma duca prin departate ninsori
Pana la casa aceea.
Dar totul a fost mai demult.
Cel ce-a stiut mangaierea
Scrie aceste flori cu miros de femeie —
Un fel de-a vorbi
In singuratate
Si-n umilinta tacerii.

Din volumul “Diligenta de seara”, 1978
La inceputul paginii


         Niciodata uitarea

Intre noi sunt zapezi si nisipuri.
Maine, poate pustiuri, oceane.

Niciodata uitarea.

Sub icoana ta imi inccp ziua.
Aripa mea creste din umarul tau.
M-au inchinat marii, aprig si pur,

Sa fiu si sa nu fiu invins.

Intre noi sunt zapezi si nisipuri.
Maine, poate cerul cazut.
Dar bucuria de-a traversa noaptea,
Sa-ti ies inainte pe celalalt tarm,

Unde niciodata uitarea ...

Din volumul “Diligenta de seara”, 1978
La inceputul paginii