Tu nici nu banuiesti
Ca m-am întors si ca-s aproape.

Noaptea când în ureche-ti zumzaie lumina lunii,
Sa stii:
Nu lumina lunii da casei tale ocol -
Eu colind cararile gradinii tale.

Când umbli pe drum, strabatând amiaza moarta, stralucitoare
Si te opresti,
Speriata de strigatul unei pasari ciudate,
Sa stii:
E strigatul inimii mele zvârlit de pe-un tarm apropiat.

Si când prin amurg vezi o umbra neagra care se misca
Pe celalalt mal al pasnicei ape,
Sa stii:
Eu sunt cel ce colind calm si drept,
Parc-as merge alaturi de tine.