Poezie armeana - Silva Kaputikian - sec XX

Te-ai dus

  Te-ai dus... dar sufletul meu stie:
Nu-i despartire pentru noi.
Stiu, umbra mea o sa se-atie,
Pe orice drum vom fi noi doi.
Eu casa-ti sunt, īti sunt si cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Patrund īn gāndurile tale
Si alta n-are loc īn veci.
Orice privire de femeie
Ar īntālni privirea ta,
Tot ochii mei or sa-ti scānteie,
Si-n fata pururi īti vor sta.
Oricāte voci sa te-mpresoare
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi īn crengi dezmierdatoare
Si-n ochii noptilor tārzii.
Cāndva, acasa, īntr-o seara,
Ai sa te-ntorci, sa-ti amintesti;
Voi fi si fumul de tigara
Si raza stelei din feresti.
De-as fi la orice departare,
Te-ajung si inima-ti ating.
La geamul tau sunt numai boare
Si - vifor, geamul ti-1 īmping.
Īn clipa ta patrund, si-n casa,
Si - vijelie - voi sufla,
Voi rascoli hārtii pe masa,
Si poate-ntreaga viata ta.
Si astfel n-ai sa poti uita.

 

 
Cercul Poetilor Disparuti
www.cerculpoetilor.net