|
Purceluşul albastru
Un purceluş albastru am zărit
Azi-noapte cānd am adormit.
Era prinţ īntr-un regat,
Fiind de toţi ascultat.
Deşi toţi supuşii lui
Īl iubeau cānd era pui,
Acum la toţi le e frică
De purcelul Răzgāndică.
Căci el cānd se enervează
Albastru-īnchis se colorează
Şi-atunci pe toţi īi izgoneşte
Din regat şi nu-i primeşte
Īnapoi decāt īn cazul
Cānd se răzgāndeşte.
Supuşii s-au supărat
Şi-o zi singur l-au lăsat.
Au plecat cu toţi afară
Din regat.
Răzgāndică s-a simţit
Singur şi cam plictisit.
A vrut chiar el să le-arate
Că el chiar şi singur poate
Să trăiască mai departe.
Īnsă după doar o oră
Şi-a dorit măcar o soră.
Căci ştia că fără ea
Nimic nu va rezista.
Nu ştia nimic să facă
Şi n-avea māncare-n troacă.
Dāndu-şi seama cāt de grea
Munca ce o depunea
Fiecare slugă este
A plecat să dea de veste
Că de se vor reīntoarce
Tot ce poate el va face
Să le-ajute şi de-atunci
A muncit porcul pe brānci
Şi frumos el s-a purtat
Cu toţi cei din regat.
|
|