|
Gândăcelul caramel
A venit, a venit,
Iată, a venit,
Primăvara cea cu flori,
Cu cocorii călători,
A adus şi soarele
Să coacă ogoarele.
Gâzele - au ieşit la soare
Şi cu mic, dar şi cu mare.
Un gândăcel deschide ochii.
Se uită-n jur - şi ce să vezi?
Era un soare sclipitor,
Mai alb, mai mic, dar totuşi orbitor.
Se-ndreaptă către el încetişor.
Ce firav, câtă splendoare!
Dar îl va susţine oare?
Pe o cărare abruptă
El urcă şi se luptă,
Se zbate, speră, crede
Că va ajunge-n vârf pe drumul verde.
Cu toate astea cărarea se înclină,
Devine sub greutatea lui mai lină.
O boabă mică vine chiar spre el.
Se sperie şi fuge gândacul caramel.
Bobiţa îl ajunge - e rouă
Şi îl udă, crăpându-se în două.
E speriat, dar totuşi îşi revine,
Priveşte-n jur, caută-n sine
Puterea de a răzbate, de a merge mai departe.
Porneşte iar pe drumul greu,
Se vaită, oftează, urcând mereu.
Ridică ochii. E aşa aproape
Şi astrul pare să se crape,
Într-adevăr el se desparte
În trei petale mari, înalte.
Nu, nu-i un soare mititel,
Ci este chiar…un ghiocel.
|
|