Carele serii se retrag
în cerul dedesubt, împodobit
cu piei de soboli scurmând încă apusuri.
Turnul celest respiră-n fântâni,
și-n balcoane
flutură cearceafuri înstelate,
luminându-ți calea spre mine:
poți veni
să-mi speli osemintele-n flăcări!
Turnul, noul Turn Babel,
gheizer cu păsări-phoenix,
putere a zborului din proprie cenușă,
chiar dacă-l sugrumă lujerii stelelor –
râmă tăiată peste mijloc,
iarăși tăiată,
continuându-și expansiunea
în toate direcțiile
până nu se mai vede
din El însuși...
Din „Noul Turn Babel”
|
