Cântăreața
(de Natalia Negru)
Adânc în codru, pe o cracă,
Își drege glasu-ncetișor
Dar mii de paseri vor s-o-ntreacă
Și-și râd în ciripitul lor.
Aprinse-n ura lor păgână,
în preajmă-i se-nvârtesc și sar,
I-asvârl-ocară şi-o îngână...
Ea-și zice cântul tot mai clar...
Nici nu le-ascultă, nici nu-i pasă,
Mereu cântând c-un dor nespus,
S-avântă-n sfere și le lasă,
Se-nalţă tot mai sus, mai sus…
Spre soare, spre nemărginire
S-ar bizui, în liniu-i mers,
Din cerul sfânt, din nemurire
Să prindă o scânteie-n vers…
Iar duşmanii, plini de mirare,
Rămân umili și mititei...
Acuma parcă-și cer iertare ...
Dar nu s-aude-n lumea ei !
Sămănătorul, anul III, nr. 8, 22 februarie 1904
Din "Poeți de la Sămănătorul", ediție de Petru Homoceanul, Editura Minerva, București, 1978
(de Natalia Negru)
Adânc în codru, pe o cracă,
Își drege glasu-ncetișor
Dar mii de paseri vor s-o-ntreacă
Și-și râd în ciripitul lor.
Aprinse-n ura lor păgână,
în preajmă-i se-nvârtesc și sar,
I-asvârl-ocară şi-o îngână...
Ea-și zice cântul tot mai clar...
Nici nu le-ascultă, nici nu-i pasă,
Mereu cântând c-un dor nespus,
S-avântă-n sfere și le lasă,
Se-nalţă tot mai sus, mai sus…
Spre soare, spre nemărginire
S-ar bizui, în liniu-i mers,
Din cerul sfânt, din nemurire
Să prindă o scânteie-n vers…
Iar duşmanii, plini de mirare,
Rămân umili și mititei...
Acuma parcă-și cer iertare ...
Dar nu s-aude-n lumea ei !
Sămănătorul, anul III, nr. 8, 22 februarie 1904
Din "Poeți de la Sămănătorul", ediție de Petru Homoceanul, Editura Minerva, București, 1978