Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT


Zburătorul - I. Heliade Rădulescu


La doamna A*** M*** 

"Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate, 
Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc; 
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, 
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! 

Ah! inima-mi zvâcnește!... și zboară de la mine! 
Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da; 
Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine, 
În brațe n-am nimica și parcă am ceva; 

Că uite, mă vezi, mamă? așa se-ncrucișează, 
Și nici nu prinz de veste când singură mă strâng, 
Și tremur de nesațiu, și ochii-mi văpăiază, 
Pornesc dintr-înșii lacrămi, și plâng, măicuță, plâng. 

Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare! 
Obrajii... unul arde și altul mi-a răcit! 
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare; 
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit. 

Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica: 
O ști vrun leac ea doară... o fi vrun zburător.
Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, 
Or du-te la moș popa, or mergi la vrăjitor. 

Și unul să se roage, că poate mă dezleagă; 
Mătușele cu bobii fac multe și desfac; 
Și vrăjitorul ala și apele încheagă; 
Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da pe leac. 

De cum se face ziuă și scot mânzat-afară 
S-o mâi pe potecuță la iarbă colea-n crâng, 
Vezi, câtu-i ziulița, și zi acum de vară, 
Un dor nespus m-apucă, și plâng, măicuță, plâng. 

Brândușa paște iarbă la umbră lângă mine, 
La râuleț s-adapă, pe maluri pribegind; 
Zău, nu știu când se duce, că mă trezesc când vine, 
Și simț că mișcă tufa, auz crângul trosnind. 

Atunci inima-mi bate și sai ca din visare, 
Și parc-aștept... pe cine? și pare c-a sosit. 
Acest fel toată viața-mi e lungă așteptare, 
Și nu sosește nimeni!... Ce chin nesuferit! 

În arșița căldurei, când vântuleț adie, 
Când pleopul a sa frunză o tremură ușor 
Și-n tot crângul o șoaptă s-ardică și-l învie, 
Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor; 

Și când îmi mișcă țopul, cosița se ridică, 
Mă sperii, dar îmi place - prin vine un fior 
Îmi fulgeră și-mi zice: “Deșteaptă-te, Florică, 
Sunt eu, viu să te mângâi...” Dar e un vânt ușor! 

Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica: 
O ști vrun leac ea doară... o fi vrun zburător! 
Or aide l-alde baba Comana, or Sorica, 
Or du-te la moș popa, or mergi la vrăjitor". 

Așa plângea Florica și, biet, își spunea dorul 
Pe prispă lângă mă-sa, ș-obida o neca; 
Junicea-n bătătură mugea, căta oborul, 
Și mă-sa sta pe gânduri, și fata suspina. 

Era în murgul serei și soarele sfințise; 
A puțurilor cumpeni țipând parcă chema 
A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, 
Și vitele muginde la zgheab întins pâșea. 

Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, 
În gemete de mumă vițeii lor striga; 
Vibra al serei aer de tauri grea murmură; 
Zglobii sărind vițeii la uger alerga. 

S-astâmpără ast zgomot, ș-a laptelui fântână 
Începe să s-audă ca șoaptă în susur, 
Când ugerul se lasă subt fecioreasca mână 
Și prunca vițelușă tot tremură-mpregiur. 

Încep a luci stele rând una câte una 
Și focuri în tot satul încep a se vedea; 
Târzie astă-seară răsare-acum și luna, 
Și, cobe, câteodată tot cade câte-o stea. 

Dar câmpul și argeaua câmpeanul ostenește 
Și dup-o cină scurtă și somnul a sosit. 
Tăcere pretutindeni acuma stăpânește, 
Și lătrătorii numai s-aud necontenit. 

E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei 
Veșmântul său cel negru, de stele semănat, 
Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei 
Visează câte-aievea deșteaptă n-a visat. 

Tăcere este totul și nemișcare plină: 
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat; 
Nici frunza nu se mișcă, nici vântul nu suspină, 
Și apele dorm duse, și morele au stat. 
..................................................................... 
"Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare 
Din miazănoapte scapă cu urme de schintei? 
Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare? 
Or e - să nu mai fie! - vro pacoste de zmei? 

Tot zmeu a fost, surato. Văzuși, împelițatu, 
Că țintă l-alde Floarea în clipă străbătu! 
Și drept pe coș, leicuță! ce n-ai gândi, spurcatu! 
Închină-te, surato! - Văzutu-l-ai și tu? 

Balaur de lumină cu coada-nflăcărată, 
Și pietre nestimate lucea pe el ca foc. 
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată; 
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc! 

Pândește, bată-l crucea! și-n somn colea mi-ți vine 
Ca brad un flăcăiandru, și tras ca prin inel, 
Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine 
N-au nici un pic de sânge, ș-un nas - ca vai de el! 

O! biata fetișoară! mi-e milă de Florica 
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit 
Și s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica: 
Să fugă fata mare de focul de iubit! 

Că-ncepe de visează, și visu-n lipitură 
Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu, 
Și ce-i mai faci pe urmă? că nici descântătură, 
Nici rugi nu te mai scapă. Ferească Dumnezeu!" 

1844






usi lemn stratificat termopane Slatina tamplarie termopan firma seo internet prin fibra optica