XXIV Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
(de Charles Baudelaire)
Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeții, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-ești, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopțile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanțe-aduni în jur,
Ce brațele-mi separă de-un nesfârșit azur.
M-arunc sa dau atacul și-asaltul meu e-n toi -
Ca pe un leș când viermii se-nverșunează roi -
Și scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar și răceala care te face mai frumoasă.
Din volumul "Din poezia de dragoste a lumii", Tălmăcire, selecție și prefață de Maria Banuș, Editura Minerva, București, 1987
(de Charles Baudelaire)
Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeții, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-ești, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopțile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanțe-aduni în jur,
Ce brațele-mi separă de-un nesfârșit azur.
M-arunc sa dau atacul și-asaltul meu e-n toi -
Ca pe un leș când viermii se-nverșunează roi -
Și scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar și răceala care te face mai frumoasă.
Din volumul "Din poezia de dragoste a lumii", Tălmăcire, selecție și prefață de Maria Banuș, Editura Minerva, București, 1987