Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Victor Eftimiu

(1889 - 1972)

Eu știu că mă iubești ...
Crizanteme
Nu le-asculta
Anton Pann
Pastel marin
Marea
Departe, cine știe ...
De nu mă poți iubi ...
Murim și noi ...
O fată coase la fereastră
Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere ...
Copilărie


         

Eu știu că mă iubești ...

Eu știu că mă iubești, frumoaso,
De ce-mi trimiți surâsuri reci?
Ah, nepăsarea asta las-o 
De nu vrei să mă pierzi pe veci.

De vrei o viață să te-ascult
Arată-ți dragostea întreagă :
Cu cât mă vei iubi mai mult,
Cu-atâta îmi vei fi mai dragă !

Din volumul „Poemele singurătății“ (1906 – 1912)

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Crizanteme

Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii triști, cu fruntea visătoare ...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare ...

Am să-ți aduc un braț de crizanteme ...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viața lor e moartea primăverii,
Cu viața lor iubirea ni se curmă ...

Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduți în vis –
Am să-ți aduc un braț de crizanteme
Și cel din urmă cântec ce ți-am scris ...

Din volumul „Poemele singurătății“ (1906 – 1912)

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Nu le-asculta

Sunt drumuri albe, luminate,
Și verzi coline-n calea ta,
Te cheamă vii înciorchinate,
Fântâni de-azur ... Nu le-asculta !

Pe drumul drept, mergi înainte –
Aruncă-ți umbra-n asfințit ;
Sub pași ai lespezi de morminte,
Colea un templu mistuit.

Nu te opri ! Nu vezi ghirlanda
De trandafiri șerpuitori?
Trecutul și-a primit ofranda
Și pe ruine cântă flori ...

Spre piscul îndrumării tale
Te du, ferit de amăgiri ;
De ți s-a pus amurgu-n cale
Sfâșie-i pânzele subțiri.

Se lasă noaptea grea, de piatră ...
Un codru crește. Nou decor.
S-aud hienele cum latră :
Nu le-asculta sinistrul cor!

Se-aprinde ochiul de balaur
Și lupi țâșnesc – nu te uita ;
Așteaptă ! Zorile de aur
Încununa-vor fruntea ta !

Din volumul « Noaptea subeterană », 1935

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Anton Pann

Ca hogea Nastratin isteț la minte
Și mucalit, poznaș precum Păcală,
Din orice vorbă el făcea zicală,
Trăgea, din orice fapt, învățăminte.

În luminița de opaiț, cu migală
Scria și dăscălea pe-un blid de linte.
Sărac și singur, cine să-l alinte ?
Învins, ursita și-o purta cu fală.

I-au terfelit obrazul trei neveste ...
Sărmanul, ajunsese de poveste !
Dar îndura cu inima bărbată,

« Te-a înjurat, în dos, un nu-știu-care ! »
« Ei și ? răspunse gurilor flecare –
În lipsa mea, putea să mă și bată ! »

Din volumul “Soliile terestre”, 1961

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Pastel marin

La Pontul-Euxin, sub firmamentul
Etern al dăruirirlor totale
În foșnet de covoare și taftale
Și-au potolit furtunile torentul.

Trecutul calcă treptele fatale
Ținându-se de mână cu  prezentul.
De-aici începe, magic, orientul
Cu feeriele-i transcedentale.

Majestuaose falduri și dantele
Răsfrâng și leagănă ciorchini de stele
În ritmuri andantine și alegre.

Pe sub ferestre-mi urcă și se lasă
Cu sfâșieri și lene de mătasă
Imensul fâșâit al Mării Negre.

23 mai 1963

Din Sonete inedite

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Marea

Nețărmuita mare se frământă,
Eternă pregătire de furtună
Se-nalță-n trombe, duduie, detună
Și-n colcăit de spumă se-nvestmântă.

Și-așa, mereu, de mii de ani, nebună
Cu însăși ea luându-se la trântă, 
Pe rând biruitoare și înfrântă
Își macină neliniștea străbună.

Când toate dorm, extaze sau mânie,
A mării nesfârșită insomnie
Se potolește iar și iar s-asmute.

Și-n vreme ce se zbate fără pace
O poartă-n adâncimile opace
Augustul calm al fundurilor mute.

6 mai 1963

Din Sonete inedite

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Departe, cine știe ...

Departe, cine știe în ce oraș ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –

Departe ... cine știe în ce oraș ploios ...

Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeți de toamnă în lacrimile tale –

Cum stai așa ... cu fruntea în degetele pale ...

Afară plouă ... plouă ... și vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea și vaga-i melodie,
În jurul meu s-așterne pustiu ... singurătatea –

Afară plouă ... plouă ... și vântul toamnei bate ...

Și mă gândesc la tine, frumoaso de departe,
La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –

Și mă gândesc la tine, frumoaso de departe ...

În sufletu-mi coboară tristeți sfâșietoare
Și golul din odaie se-mprăștie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –

Și-n sufletu-mi coboară tristeți sfâșietoare ...

Și-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi și tu, ca mine, urzind un vis frumos –

Departe, cine știe în ce oraș ploios !...

Din volumul „Poemele singurătății“ (1906 – 1912)

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

De nu mă poți iubi ...

De nu mă poți iubi, frumoaso, -
Căci altul ți-e stăpân pe veci –
De ce, când te-ntâlnesc în cale
O clipă - ochii nu ți-i pleci ?

De nu mă poți iubi, frumoaso,
Întoarce-ți ochii de la mine ;	
Tu știi ispita ce se-ascunde
În fundul apelor senine ;

În prefăcuta-mi nepăsare,
În genele mereu plecate,
Tu nu-nțelegi mărturisirea
Iubirii mele zbuciumate?

De nu mă poți iubi, femeie,
Întoarce-ți ochii - căci mă tem	
Să nu le-ntunece lumina
Întâiul dragostei blestem !...

Din volumul „Poemele singurătății“ (1906 – 1912)

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Murim și noi ...

Cu fiecare dintre cei
De care moartea ne desparte,
Murim și noi – lăsând o parte
În fiecare dintre ei ...

Imagini ... gânduri ... doruri ... vise
Adorm în stinsele priviri,
Un cer întreg de amintiri
În pleoapele pe veci închise ...

Din volumul « Candele stinse », 1912 - 1915

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

O fată coase la fereastră

Pe obrazul stins, pe mâna-i slabă,
Pe ochii triști din cale-afară
Și-a pus pecetea nendurată
Pierduta vieții primăvară.

Se scoală-ncet ... aprinde lampa ...
Mai plină-i casa și-i mai bună,
Iar ploaia pare că-i un cântec
Ce din adânc de vremi răsună ...

Un cântec trist și fără vorbe
Pornește-n dulcea înnoptare
Și lampa cântă, lampa plânge
Povestea unei vieți amare.

Iar acul, ochii și lumina
Și ploaia care-n geamuri bate
Urzesc poemul plin de jale
Al fetelor nemăritate ...

Din volumul “Cântecul milei”, 1925

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere ...

Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere ...
Știu bine că durerile se curmă ...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenușa vremii ninge mângâiere.

Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă ...
Un cântec stins pe valuri ... o părere ...
O umbră jucăușă care piere
În colbul zării ... Nimeni nu-l mai scurmă !

N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină ...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Și pleci nepăsătoare, calmă, rece.

Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată :
Icoana ce ți-am scris o să te-ntreacă !

Din volumul “Oda limbii române”, 1957

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii

         

Copilărie

Când văd pe maidane copiii zvârlind
Cu grele buhoaie în rontul de bile,
Sau alții, ochind în arșice cu ichiuri de plumb,
Sau alții, cercându-și norocul la groapa cu nuci;

Când văd pe maidane copiii zburdând,
Sărind și țipând sau râzând ca nebunii,
Mă prinde-o tristețe adâncă și-o milă
De cel care-am fost altădată - copilul.

Mă văd printre dânșii sfios, visător,
Cercându-mi zadarnic norocul la bile,
Ochind, totdeauna, arșicile-alături.
Fugind după zmeul ușor, dintr-o coadă,
Furat de Culae cu zmeul din patru.

Când văd pe maidane copiii jucând
În soarele vesel al zilei de vară,
Zăresc strecurându-se pală-ntre dânșii
Fantoma pierdutei copilării...

Din volumul Cântecul milei, 1925

Poezii culese din Victor Eftimiu - Versuri, Editura Tineretului, 1964

La inceputul paginii