 |
|
|
|
Ușa fără memorie - Edmond VandercammenE-o ușă ce-n ?tatana plînge
Cînd eu cerșesc puțină sare
Pentru o pîine de uitare.
Cine-o închide, cine-o strînge
Cu gerul lui de nepăsare?
Cine m-alungă și nu-ntreabă
Pe care drum venii în grabă
Să mă ajungă mai curînd?
Mereu în susul meu urcînd,
Tot merg, implor, mă urmăresc
- Lege-a poemului meu, grea –
În umbra care nu mă vrea.
Sfîșii zadarnica-mi chemare
Unde-amintirile-mi petrec...
Voiam numai puțină sare,
Să mă găsesc, și-apoi să plec!
|