Tata-mbrăcat ca vânător
În jos spre lac o lua,
Cu rouă rece-n albu-i păr,
Cu aspre mâini de nea.
Prin cimitir și prin desiș
Pornea spre stuful crud.
Pești clari săreau în păpuriș,
Năvodul zăcea ud.
Năvodul era greu. Avan
Îl împingea c-un par.
Noaptea da luntrea cu catran
Pe lacul de cleștar.
Sub chilă – apa în suspin.
El împingea încet.
Cădeau dungi pale din senin
În stuful violet.
Vârșa lucea sub par. Sonor,
O știucă, dedesubt,
Zvâcnea. N-a fost de loc ușor,
Plasa-ntr-un ciot s-a rupt.
Cu capul ud în brațe stând,
Rănit în palme-afund,
El vedea visele trecând,
Moarte, ca pești pe prund.
Privind la tot ce dispărea
În apă, fără chip,
Văzut-a visul viața sa
În stufuri și nisip.
Alge veneau vorbind ciudat.
El a șoptit în vânt.
Ecou, de nimeni ascultat,
Tot spune-acest cuvânt.
Pândesc în tufe șoapta lui.
Stă mortul sus pe pod.
În cană-mi sare-un lin gălbui,
Prin stuf trag de năvod.
|
