Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

Tudor Arghezi

(1880 - 1967; biografie)

Melancolie
Seara
Ex libris
Creion
De-abia plecaseși
Descântec
Nu am ...
Să vedem ...
Frageda
Nu e
Inscripție pe o ușe


         

Melancolie

Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se turbură-n fund lacul
Și-n perdeua lui subțire
Își petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele și-au împletit
Firul lor cu firul mare

Și acum c-o văd venind
Pe poteca solitară,
De departe, simt un jind,
Și-aș voi să mi se pară.

Din volumul Cuvinte potrivite, 1927

La inceputul paginii

         

Seara

Un păianjen, ca un neg,
Umblă lung, în șase peri.
Abia-l vezi și e întreg
Cu nevoi și cu dureri.

Vine de la munca lui,
Nu se-nșeală de picior.
Îl așteaptă, colo-n cui,
Casa prinsă de urcior.

Nu mă vede, nu mă are,
Nu mă știe de nimic,
De ce-oi fi atât de mare?
De ce-i el atât de mic?

Din volumul Cuvinte potrivite, 1927

La inceputul paginii

         

Ex libris

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaș cumpănită;
Ești ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Ești ca vioara, singură, ce cântă
lubirea toată pe un fir de păr,
Și paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Și zămlislește marea lui fantomă
De reverie, umbră și aromă,
Și o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărții de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nici o întrebare.

Din volumul Cuvinte potrivite, 1927

La inceputul paginii

         

Creion

Vino joc de vorbe goale.
Suntem singuri. Ce să-i spun?
Numai gura dumisale
Se aude subt un prun.

Plouă crengile lui rouă.
Cade câte-o picătură,
Una-n păr, găteală nouă,
Una-n gene, alta-n gură.

Floarea mică, iarba toată;
Subt dantela albei rochi,
Spre genunche ridicată,
Plină-i de pândiri de ochi.

Aerul o strânge. Cerul
O dogoare și-o sărută.
Unde trece-n câmp, ca fierul,
Țara caldă face-o cută.

Și din toate, singur eu
Nu-ndrăznesc s-o prind de mână
Și, c-un șold în pieptul meu,
Să o sprijin la fântână.

Din volumul Cuvinte potrivite, 1927
 
La inceputul paginii

         

De-abia plecaseși

De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ți-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam și să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

La inceputul paginii

         

Descântec

Lacăte, cine te-a închis
La ușa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Și să vedem în fundul nopții noastre
Mișcându-se comorile albastre? 
Un pas din timp în timp, greoi, 
Se-apropie, dar a trecut de noi. 
Toți pașii se sfârșesc și pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vână-ntoarsă peste tine
Cred că atârnă din văzduh glicine 
Și, de pe bolți, zorele
Și muguri și ciorchini de stele.
Cine va pune-n ușa noastră cheie 
O singură scânteie?
Lumina ochiul și-l așază
Și-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte și tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
Stea, nu poți tu intra-n veriga lui
Și lacătul tăcerii să-l descui?

Din volumul Cuvinte potrivite, 1927

La inceputul paginii

         

Nu am ...

Nu am nici pietre, nici metale
Pentru suavele tale
Diafane frumuseți,
Adunate din sute de firimituri de vieți,
Din floare, din roua, din pasăre,
Ca niște mărgele de mei, de porumb și de mazăre
Cu acul și firul.
Gândul meu ca trandafirul
S-a întristat.
Am uitat
Să culeg și să opresc
O strachină din argintul ceresc.
Mi-l așternuse luna pe masa cu scule
Și puteam să fac giuvaere destule...

Trezește-te, haide, din somn și din puf,
Gâdilată-n ochi de un zuluf
În care bate soarele.

Fiindcă vreau să ți le citesc mărțișoarele... 

Din volumul Mărțișoare, 1936

La inceputul paginii

         

Să vedem ...

Să vedem, ar putea graiurile mele
Să-ți vie ca niște inele,
Ca niște brățări, ca niște cercei?
Încearcă-le! Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei,
Părechi și despărechiate,
Sau odată pe toate!

Le-am suflat cu zmalțuri de zile, de ore și de secunde
Și le-am făcut rotunde:
Cristale ca piatra acră și ca sarea de lămâie,
Neputându-le face tămâie
Și scârbit de diamante limpezi și lucii.
Uite, de pildă, unul în chipul crucii,
Ar pune un semn turbure de lumină
Subt bărbia ta de fată creștină.
Altul își agață de ață
Gogoloiul de ceață.

Să vedem, din atâta sărăcie,
Să vedem, nu se știe,
Ce ți-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline,
Grele sau ușoare?
Căci toate sunt mărțișoare.

Din volumul Mărțișoare, 1936

La inceputul paginii

         

Frageda

Nu îi fie de deochi,
Ce frumoasă-i fără ochi!
Tivul pleoapelor se coase-n
Ferfenițe de mătase.

De când s-a uitat în stele
I s-a prins bezna de ele.
Dintr-un lunecuș cu pana
I s-a-ncondeiat sprânceana.
E tot pana care scrie
Fluturii din păpădie.
A luat gura ei tipar
Parcă de la nenufar:
Ce i-a spus visul ascuns,
De-a șoptit și i-a răspuns?
Nu ș'cu cine seamănă
Că îi pare geamănă:
O să mă silesc să caut
A ghici pe nai și flaut.

Între perine și pături
Mâna-i stă pe-aci, pe-alături.

Pune-i degetare
Câte-o sărutare.

Umblă-ncet, ia-i măna-ncet,
Mută-i-o încet,
Să nu se deștepte...
Și-n cuprinsul pălmii drepte,
De zântii de marte,
Pune-i mărțișor o carte. 

Din volumul Mărțișoare, 1936

La inceputul paginii

         

Nu e

În cutia de sidef și aloi
Au venit podoabe noi,
Lăcuste, păianjeni, brotăcei.
Nu te speria de ei.
I-am încremenit în stihuri blajine,
Ca să te găsească pe tine,
Stăpână.

Șopârla-i pentru glezna de la mână,
Iar șarpele pentru grumaz,
Fetișcană de atlaz -
Și pentru șoldul dumitale, de vioară,
Domnișoară.

Te rog a mă ierta
Dacă-ți zic și tu și dumneata
Și dacă din cuviință și de frică
Mintea mi se face peltică
Și uitucă mi se face.

Chihlimbarul ăsta-i o răgace.
Matostatul e un cărăbuș
Prins acuș.

E adevărat? Nu-i adevărat!
Gângăniile au cam întârziat,
Și cutia de lemn de aloi
S-a întors din drum înapoi,
Pe spinarea furnicilor
În hamul și hățul panglicilor,

Bună dimineața duduie!
Uite-l mărțișorul: nu e!

Din volumul Mărțișoare, 1936

La inceputul paginii

         

Inscripție pe o ușe

Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta.
Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept și biruie-n furtună.

Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ți fie drag
Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.

La inceputul paginii