Colo-n vatra neagră
Jaru-i ațipit,
O pisică-i parcă
Sfinxul de granit.
Plopul geme-n curte
Biciuit de ploi,
Din pendul cad iute
Clipele de foi,
Dar deodată-o frunză
Stă în cer mocnit
Nici urcă, nici cade.
Timpul s-a oprit.
Trecutul, prezentul,
Viitorul cert
Prinse sunt în ora
Două și un sfert.
Vine-n van furtuna
Peste stinsul jar:
Nemișcată foaia
Stă în calendar.
Și frunza desprinsă,
Sus în sfere reci,
Nici urcă, nici cade,
Clipa e pe veci.
Parcă toamna-n nouri
Își îngroapă sulul.
Negru ca de fier.
Doarme și pendulul
Cu-amorțite clipe
Ca în iarnă-un roi.
Numai plopul geme
Biciuit de ploi.
Din volumul „Poezii inedite – Balade”
Texte culese din George Magheru, „Poezii Antipoetice”,
Editura pentru Literatură, București, 1966
|
