Bomba va exploda în bar la unu și douăzeci.
Acum e doar unu și șaisprezece minute.
Unii încă mai au timp să intre.
Alții să iasă.
Teroristul e de cealaltă parte a străzii.
Distanța îl protejează
și privește ca la cinema:
O femeie într-o jachetă galbenă... intră.
Un bărbat cu ochelari fumurii... iese.
Un grup de băieți în blugi... discută.
Șaisprezece minute și patru secunde.
Un puștan norocos călare pe scuter... trece.
Un pălugan... intră.
Șaptesprezece minute și patruzeci de secunde.
O fată... se plimbă; o fundă verde-i flutură-n păr.
Autobuzul o acoperă.
Unu și optsprezece minute.
Fata a dispărut.
O fi intrat? N-o fi intrat?
O să vedem cînd or să scoată cadavrele.
Unu și nouăsprezece minute.
Se pare că nimeni nu mai intră.
Un grăsan chelbos părăsește localul.
Se scotocește prin buzunare.
Mai sînt zece secunde pînă la și douăzeci.
Grăsanul se întoarce să-și recupereze mănușile.
E unu și douăzeci.
Cum se tîrăște timpul.
Acum e momentul.
Nu, nu chiar acum.
Ba da, acum.
Bomba... explodează.
Traducere de Doru Cosmin Radu
|
