Florile dorm la fereastră și lampa fixează lumina
și geamul fixează fără gânduri bezna de-afară,
fotografiile își oferă, nensuflețite, conținutul lor familiar
și muștele zac pe pereți și gândesc;
florile se înclină spre noapte și lampa țese lumină;
în colț toarce lână pisiva până s-adoarmă,
pe plită sforăie un ibric de cafea, simțindu-se bine,
și copiii se joacă pe podea cu cuvintele;
fața de masă albă așteaptă pe cineva
ai cărui pași n-au să urce vreodată scările acestea;
un curent ce străpunge liniștea în depărtare
nu ne dezvăluie taina lucrurilor;
soarta însă numără bătăile de clopot cu diviziuni zecimale.
Traducere de Veronica Porumbacu
|
