Subţirica din vecini - George Coşbuc

Ea mergea căpşuni s-adune,
     Fragi s-adune
Eu şedeam pe prag la noi.
Ea ca şarpele prin foi
Vine-ncet, pe ochi îmi pune
Mîinile ei mici şi moi,
În ureche-o vorbă-mi spune,
Rîde lung şi fuge-apoi.

Pieptul plin cu mîna-l ţine,
     Strîns îl ţine,
Că-i piept tînăr şi mereu
Ar sălta, şi-n salt e greu.
Stă pe loc şi-i pare bine,
Bate-n palme: -"Te ştiu eu:
Nu mai vin! De viu la tine,
Mă săruti şi nu mai vreu!"

Eu o chem şi-i spui de toate,
     Multe toate,
Multe bune şi-n zadar.
-"Nu-mi faci capul călindar!
Nu te cred şi nu se poate!"
Eu mă-ntorc: -"Ei, du-te dar!"
Capul mi-l proptesc pe coate,
Stau pe prag, pe gînduri iar

Stînd aşa, un braţ ridică,
     Blînd ridică,
Părul meu, pe frunte dat.
Cînd mă-nalţ, rămîn mirat:
-"Te-ai întors?"  -Şi supţirică,
Ea pe piept mi s-a lăsat,
Şi zîmbea c-un fel de frică:
-"Răule, te-ai supărat?"

            (1893 Balade şi idile)


  

    
Tweet

    
Share