Sub osii ruginite plânge șina - Adrian Munteanu
antisonet 3
Sub osii ruginite plânge șina
Înșerpuind zădărnicită seara.
Mai lăcrimează din neoane gara,
Tânjind să dea pe-nsingurare vina.
Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.
Visez răcoarea grotelor din mina
În care-ascund înverșunat hodina,
Zvârlind pe trenul rătăcit ocara.
Pare frumos ! Imagini, poezie,
Stol de cuvinte ațipit pe ram.
Măi Adrian,ce tristă nebunie
Într-un vagon slinos de tren mai am !
Așez un gând zănatec pe hârtie
Și mi-a fugit sonetul sterp pe geam.
25 mai 2005
|
