Sinteză sub soare
De neurastenie fugărit,
M-am dus să caut liniște la țară;
Dar monotona pace seculară,
Cântată de poeți, – m-a plictisit.
Lumine-n zori și umbre-n asfințit...
Și toamnă, iarnă, primăvară, vară...
Și-n casă gol... și-același gol afară...
Și totul repetat necontenit.
Oraș ori sat, - netrebnice fermente,
Aceleași în palate turbulente
Și-n pașnicul colibelor azil.
Oriunde trudă fără de repaos...
Și-n sfere vide: Astrul inutil,
Perpetuând banalitatea-n haos.
Din volumul „Cântecul deșertăciunii – Acorduri triste”, 1921
|
