Sonet - O! Nordul, Nordul lumilor polare... - Artur Enășescu
O! Nordul, Nordul lumilor polare,
Cu sloiuri ce privirile-ți înșelă,
Scăldate-ntr-o eternă rumeneală
De basm; o, culmile fără suflare!
Doar norii plâng pe margini de ghețare,
Pe-ncremenite mări ca de sineală,
Străluce “Aurora Boreală” –
Inel de-argint al nunților solare.
Dar noapte ce coboară lin din ceață,
Și ard ca-n vis castelele de gheață
Haotic cu reflexe de sidef.
Iar surâzând mai mândră decât toate,
A Nordului semeață zeitate
Se-nalță peste-albastrul relief.
Din antologia “Acești mari poeți mici”
alcătuită de Mihai Rădulescu
|
