Demult cocorii nopții prin cer s-aud vâslind...
Să ne lăsăm în voia luntrașului, zâmbind...
E mai umbros pământul și-i cerul mai umbros.
Îndată vom pătrunde pe-un luviu mătăsos,
Și timpu-n vremea asta tăcut la prag va sta.
Hai, umple-i tu ulciorul cu vin, cu mâna ta –
Și-o să se mire timpul cum tot răsar, ușor,
Luceferii de seară din vinul din ulcior...
Ia rnoi în vremea asta va fi să coborâm
Pe-un fluviu de mătase, spre celălat tărâm;
Umbros va fi pământul, și cerul mai umbros...
Pluti-vom mai departe pe fluviul mătăsos –
Iar timpul tot ulciorul să-l bea, și mai profund,
Pân' vor rămâne numai luceferii pe fund.
|
