N-am râvnit decât să fiu vier,
Podgoriei bătute-n teascuri lactee.
Păzit de tăcuții dulăi din lună,
Să aleg vinul câmpului din aromele serii.
Într-un ceas rău, aracii stelelor
S-au preschimbat în azur fără-nțeles.
Pământ neînceput de toamnă,
Ochii aprinși pentru descântec mi-ai cules.
De-atunci noaptea lupt cu zmeul cântecului,
Să-l țintesc în fruntea visului
Pe tărâmul celălalt,
Ziua iau de mână sufletul florilor moarte
Și-aud în cerul casei natale
Scuturarea acelor de brad
Lângă un leagăn străveziu și mic
Dintre brume de paing.
Din „Tărâmul celălalt”
Texte culese din „Poezia română modernă de la G. Bacovia la
Emil Botta”, alcătuită de Nicolae Manolescu,
Editura pentru Literatură, București, 1968
|
