Simfonie de toamnă - Traian Demetrescu

		Lui Const. Misirliu

I

Cârduri-cârduri ciori de toamnă
		Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
		Pleacă...

II

Boi şi vaci cu răget umple
		Valea...
Ceaţa peste deal s-aşterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi şi vaci cu răget umple
		Valea...

III

Ninge! ninge!... Alb e satul
		Ninge!...
Ca un cântec de iubire
Soarele în nori se stinge...
Ninge! ninge!... Alb e satul
		Ninge!...

IV

Câinele sub şoprul putred
		Urlă...
Rar o cucuvaie ţipă
Într-o dărâmată turlă...
Câinele sub şoprul putred
		Urlă...

V

În odaie e o pace
		Sumbră...
Greierii – artişti tomnatici -
Au tăcut, pitiţi în umbră...
În odaie e o pace
		Sumbră...

VI

Dogoresc cărbunii-n sobă
		Roşii...
Când şi când de prin coteţe
Aud cum zvonesc cocoşii...
Dogoresc cărbunii-n sobă
		Roşii...

VII

Iar urâtul, - vechi tovarăş, -
		Vine...
Şi în linişte s-aşează
Pe-ale inimii ruine...
Iar urâtul, - vechi tovarăş, -
		Vine...

VIII

În pustiul meu de gânduri
		Caut...
Pe la uşă vântul cântă,
Ca un solo spart de flaut...
În pustiul meu de gânduri
		Caut...

IX

Răzvrătit mereu de grele
		Patimi...
Îmi simt tinereţea dusă,
Îmi simt ochii plini de lacrimi,
Răzvrătit mereu de grele
		Patimi...

X

Prins de zid, în taină bate
		Ceasul...
Şi-mi măsoară insomnia
Şi durerea cu compasul...
Prins de zid, în taină bate
		Ceasul...

XI

Şi-aţipind pe mâini cu fruntea,
		Dulce...
Despre ziuă vine somnul
Peste gene-mi să se culce...
Aţipind pe mâini cu fruntea,
		Dulce...

XII

Necurmat afară ninge,
		Ninge!...
Vai de vetrele în care
Focul nu mai e, se stinge...
Necurmat afară ninge,
		Ninge!...


  

    
Tweet

    
Share