Curtezanelor
Fugi, geniu al nenorocirii,
Dușman al visului și-al forței,
Tu, care-n mrejele iubirii
Învălui germenele morței.
Fugi, glasul tău mă înfioară
Trimite-ți dorul să se culce...
Sărutul tău dacă e dulce,
A lui beție mă omoară...
Și părul tău e-ncolăcire
De șerpi cu limbile-otrăvite,
Tu ești adâncul ce înghite
Virtute, geniu și simțire.
Ascunde-ți trupul alb și gol
- O, șarpe dulce al pieirii! –
Căci deși pari minunea firii
Ești al neantului simbol.
|