Sfârșit
(de Alexandru Alexianu)
M-a prins toamna la margine de drum
Dormindu-mi somnul, torcându-mi visul.
Frunzele m-au troienit pe furiș,
Harnice ca niște furnici.
Morilor, nu mai măcinați
Fără odihnă lamura albă.
Am să plec undeva foarte departe
Când o scăpăta soarele să ajung...
Nu sunt trist! Vedeți? Uiteți-vă bine
Nici lacrimi nu vărs, norocul nu-mi tângui
Doar brațele-mi atârnă ca niște crengi
Și nu mai mi-e dor de nimic, de nimic.
Dacă ai fi undeva ai auzi
Cum vremuiește peste oameni și case,
Cum tremură frunzele din grădină,
Cum plouă, ca să se sfârșească toate.
Morții din mine strâng pleoapele tare.
Trebuie să cânt ca să nu-i mai aud.
„Stihuri pentru Draga”
Din antologia „Acești mari poeți mici” alcătuită de Mihai Rădulescu
(de Alexandru Alexianu)
M-a prins toamna la margine de drum
Dormindu-mi somnul, torcându-mi visul.
Frunzele m-au troienit pe furiș,
Harnice ca niște furnici.
Morilor, nu mai măcinați
Fără odihnă lamura albă.
Am să plec undeva foarte departe
Când o scăpăta soarele să ajung...
Nu sunt trist! Vedeți? Uiteți-vă bine
Nici lacrimi nu vărs, norocul nu-mi tângui
Doar brațele-mi atârnă ca niște crengi
Și nu mai mi-e dor de nimic, de nimic.
Dacă ai fi undeva ai auzi
Cum vremuiește peste oameni și case,
Cum tremură frunzele din grădină,
Cum plouă, ca să se sfârșească toate.
Morții din mine strâng pleoapele tare.
Trebuie să cânt ca să nu-i mai aud.
„Stihuri pentru Draga”
Din antologia „Acești mari poeți mici” alcătuită de Mihai Rădulescu