Cu făpturi de eroi dispăruți
Umpli, tu, lună
Pădurile tăcute,
Secera lunii -
Cu suava îmbrățișare
A îndrăgostiților,
Umbrele glorioaselor vremi
De jur împrejurul putregăioaselor stânci;
Atât de albăstriu lucește
Înspre orașul în care
Ticăloșită și rece
Locuiește o generație în putrezire
Care pregătește nepotului alb
Viitor întunecat.
Voi, umbre înghițite de lună
Adânc suspinând în cristalul gol
Al lacului de munte.
|