Romanța verii
(de Nichifor Crainic)
Ți-aduci aminte vara când tânărul noroc
Ne pârguia iubirea cu dogorâri de foc ?
Rotunda nesfârșire de-azur ne-nfășura,
Și albul feții tale de dor se-mpurpura.
Făptura ta cu linii curgând în mlădieri
Și cu mișcări agale topite-n adieri
Se profila armonic pe dulcile-arătări
De dealuri ondulate în adâncimi de zări.
Te dăruise firea cu farmec ne-ntrecut
Și, bună ca pământul din care ne-am născut,
Împrăștiai în preajmă un har nelămurit
De roade pârguite pe dealul însorit.
Colină înflorită sub cerul străveziu,
Visând în văl de ceață subțire și-albăstriu,
Te-nvăluiam, frumoaso, ca-ntr-un fantastic fald
În larga revărsare a sufletului cald.
O boare răcoroasă din umbra de molizi
Mi te-a făcut deodată frumoșii ochi să-nchizi
Și-n fâlfâirea clipei, adânc ai suspinat, -
Pe gura ta, suspinul eu trist l-am sărutat.
Și-n vara când un soare fecund ne-nfășura
Și inimile-n pârgă de dor le-nflăcăra,
Ni-am presimțit ca-n ceață de toamnă și-n pustiu
Norocul nostru, scumpo, brumat de timpuriu.
(de Nichifor Crainic)
Ți-aduci aminte vara când tânărul noroc
Ne pârguia iubirea cu dogorâri de foc ?
Rotunda nesfârșire de-azur ne-nfășura,
Și albul feții tale de dor se-mpurpura.
Făptura ta cu linii curgând în mlădieri
Și cu mișcări agale topite-n adieri
Se profila armonic pe dulcile-arătări
De dealuri ondulate în adâncimi de zări.
Te dăruise firea cu farmec ne-ntrecut
Și, bună ca pământul din care ne-am născut,
Împrăștiai în preajmă un har nelămurit
De roade pârguite pe dealul însorit.
Colină înflorită sub cerul străveziu,
Visând în văl de ceață subțire și-albăstriu,
Te-nvăluiam, frumoaso, ca-ntr-un fantastic fald
În larga revărsare a sufletului cald.
O boare răcoroasă din umbra de molizi
Mi te-a făcut deodată frumoșii ochi să-nchizi
Și-n fâlfâirea clipei, adânc ai suspinat, -
Pe gura ta, suspinul eu trist l-am sărutat.
Și-n vara când un soare fecund ne-nfășura
Și inimile-n pârgă de dor le-nflăcăra,
Ni-am presimțit ca-n ceață de toamnă și-n pustiu
Norocul nostru, scumpo, brumat de timpuriu.