Poetul săptămânii Poeți români Poeți străini De la voi Media Despre noi


Poezii de dragoste
Poezii pentru copii
Poezii crestine
Poezii despre mama
Poezii de primavara


Puteți primi o poezie pe săptămână prin
Consultanta IT
Marius Apetrei

René Char

(1907 - 1988)

Vom rămâne legați…
Pe înalțimi
Totul împreună
Înmânare
De ce zboară ziua
Post-scriptum
Prezență comună
Poarta morții salvatoare
Poeți


         

Vom rămâne legați…

Vom rămâne legați, în ciuda îndoielilor și opreliștilor,
de iluzia aceasta presărată cu veselie și lacrimi, 
pe care atâtea interese și atâta dragoste o acoperă cu
adevărat. Căzută și reîntegrată fără încetare, printre
făgăduielile pe care ni le suflăm și ni le spunem la ureche,
nimic până acum n-a izbutit să-i clatine supremația. În fața
cercetărilor noastre, ea stă ca un sfinx care când ar zâmbi
pentru prima oară, când ni s-ar părea cu totul inutil. Cine
știe? Pentru că durata ei nu e cuprinsă numai între scurta
fericire a părinților noștri și pulberea noastră depărtată;
pentru că ea e înscrisă în filigran în lumina zilei și,
totodată, în ochii noștri.

(1954)

În românește de Gellu Naum

La inceputul paginii

         

Pe înalțimi

Așteaptă-mă încă puțin
Curând va trebui să vin
Să spintec frigul care ne reține.

Nor, în primejdie de moarte ca și mine.

(În casa noastră era o prăpastie.
De aceea am plecat și ne-am stabilit aici.)

Din plin

Când oasele ne-atinseră pământul
Și-n prăbușire ne-au străpuns obrazul,
Iubirea mea, nimic nu se sfârși.
O nouă dragoste veni-ntr-un țipăt
Să ne învie, să ne prindă iar.
Și chiar de-ar fi tăcut căldura
Lucrul acela care se continua 
Opus vieții muribunde,
La nesfârșit s-ar fi elaborat.
Ceea ce noi văzuserăm plutind
Alături de durere
Era acolo, ca-ntr-un cuib,
Și cei doi ochi ai lui ne cuprindeau
Unindu-ne într-un consimțământ abia născut.
Moartea nu mai crescuse
În ciuda unor lânuri ude leoarca,
Iar fericirea la auzul
Prezenței noastre, nu-ncepuse încă;
Și iarba era goală, călcată în picioare.

În românește de Gellu Naum

La inceputul paginii

         

Totul împreună

Seceră care stărui pe cerul dezbinat
În ciuda zilei și a freneziei noastre;
Lună calcând ușoara peste noi în mersul tău alături
De inimile care ne-au rămas în noapte;
Voi, legături pe care nimic nu le-ntrerupe
Sub greaua apăsare a călcâiului activ
Prin înghețatele amiezi.

Ai și sosit, amurg primăvăratic!
Noi eram numai treji, și n-am acționat.

În românește de Gellu Naum

La inceputul paginii

         

Înmânare

Lăsați dârlogii liberi, începe-acum câmpia.
Se vede după ramuri că la hotare e ger
Se va ivi o cotitură, pierind ca fumul în văzduh
Pe care va pluti binețea precum o așchie-ndoită.
Respiră undeva, sub scoarță, neliniștea de a slăbi.
Pe lespedea fântânii va fi întinsă masa.
Ființe binevoitoare ne vor întâmpina
Și mâna ta pe frunte, rece îți va fi de stele;
Și-n iarbă nici o urmă de cuțit.

Nu, zgomotul uitării ar fi atât de mare
Încât ar altera puterea sângelui și a cenușei
La căpătâiul meu unite să stea-mpotrivă sărăciei.
Cel care numai pașii lui și-aude admiră numai propria-i vedere
În apa moartă a umbrei sale.

În românește de Gellu Naum

La inceputul paginii

         

De ce zboară ziua

	În timpul vieții sale, poetul se reazimă de vreun 
copac, sau mare, sau taluz, sau nor de o culoare oarecare, 
o clipă, daca îi permit împrejurările. El nu-i sudat de 
rătăcirea altuia. Dragostea lui, și în-țelegerea, și
fericirea, își au echivalentul în toate locurile unde el 
n-a fost, unde nu se duce niciodată, la străini pe care nu-i
va cunoaște. Când se ridica tonul îm fața lui, când e împins
către considerente făcute să rețină, dacă sunt invocate
astrele în ceea ce-l privește, el răspunde ca e din țara 
de alături, din cerul care tocmai a fost înghițit.
	Poetul însuflețește apoi aleargă la deznodământ. 
	Seara, deși păstrează pe obraji multe gropițe de
ucenic, e-un trecător politicos cel ce grăbește despărțirile
pentru a fi de față când se scoate pâinea din cuptor.

În românește de Gellu Naum

La inceputul paginii

         

Post-scriptum

Plecați de lângă mine, eu fără gură rabd;
Născut la talpa voastră eram, dar m-ați pierdut;
Prea mult și-au precizat regatul focurile mele;
Comoara mea a curs spre butucul vostru.

Ca adăpost, pustiul cu un tăciune singur și suav
Nu m-a chemat pe nume și nici nu m-a redat.

Plecați de lângă mine, eu fără gură rabd
În amorțirea aerului unde-mi deschid alei,
Încet retează timpul prisosul feții mee.
Precum un cal ogorul arid la nesfârșit.

În românește de Gellu Naum

La inceputul paginii

         

Prezență comună

Ești grăbit să scrii,
Ca și cum ai fi în întârziere față de viață. 
Dacă e așa, intră în cortegiul surselor tale. 
Grăbește-te.
Grăbește-te să-ți transmiți
Partea de minunat, de răzvrătire de binefacere. 
De fapt ești chiar în întârziere față de viață, 
Viața inexprimabilă,
Singura, la urma urmelor, cu care accepti să te unești
Aceea care zilnic îți e refuzată de ființe și de lucruri,
Din care capeți cu atâta greu, ici colo, câteva fragmente descărnate
La capătul unor necruțătoare lupte.
În afara ei, totul nu e decât agonie supusă, sfârșit grosolan.
Dacă întâlnești moartea pe când trudești, 
primește-o precum ceafa asudată găsește bună batista stearpă,
Înclinându-te.

Dacă vrei să râzi
Oferă-ți supunerea
Dar niciodată armele.
Ai fost creat pentru momente puțin obișnuite. 
Modifică-te, pieri fără regret
În voia rigoarei suave.
Bucată cu bucată lichidarea lumii se continuă 
Neîntrerupt
Neabătut.

Fă să roiască pulberea
Nimeni n-o să vă destăinuie unirea.

În românește de Gellu Naum

La inceputul paginii

         

Poarta morții salvatoare

(Interogatoriu total)

- Ciupercă a Satanei, plăcere veninoasă, 
E mai senină crima după mărturisire.

- Eu sunt un biet șelar bătrân și cuvios, 
Iubeam caii, îi înveșmântam.

- Erai vătămător, trădai.

Eu, în atelier stam singur, precum spun 
Și împungeam la piei, le netezeam.

- Suspect sau vinovat, vei fi acela despre care 
lstoria își spune : “El s-a vroit așa.
Doar n-o să fiu nebună să răscolesc mai mult.”

Ciupercă a Satanei, luminos captiv, 
Tu vei contribui la efigia noastră;
Vei întări prestigiul neîndurării noastre. 
Repetă : Recunosc, iertare, pedepsiți-mă. 
Adeverește cu tot somnul tău.

Zăcea pe-acolo un cuțit, noroc sau întâmplare. 
Omul alese moartea, cu libertatea-n mână.

În românește de Gellu Naum

Texte culese din René Char, „Poeme alese”, Editura Tineretului, București, 1969

La inceputul paginii

         

Poeți

Tristețea analfabeților în beznele sticlelor.
Neliniștea impreceptibilă a rotarilor.
Monezile în nămolul adânc.

În nacelele nicovalei 
Trăiește poetul solitar,
Roabă mare a smârcurilor.

În românește de Gellu Naum

La inceputul paginii