Pe toți la fel, nu poți să-i mulțumești,
Rămâne doar să rabzi și să-l iubești
Numai pe unul singur întru toți,
Așa cum încă nici nu ști că poți,
Așa cum încă nici nu poți să ști,
Împodobindu-ți nopțile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ți mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să și mori.
Din volumul "Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)" Editura Enciclopedică, 1999, București
|