S-a gândit la ciocan,
s-a ridicat ținându-și brațul
ca și cum i-ar fi și fost rupt.
A coborât iar
intrând în bucătărie
și și-a nălțat brațul în dreptul ochilor,
bucurându-se, simțindu-se chiar din acea clipă biruitor.
O să le pară rău de mine,
o să le pară rău de mine.
Apoi își lăsă brațul, scoase
din bufet un pahar ca toate paharele
și-l umplu cu apă rece de la robinet.
Și bău apa aceea și-și privi brațul
și se uită apoi îndelung la ciocan –
și-l îmbătă bucuria și se întări.
Traducere de Ion Caraion
|
